Tipuri de inteligenți pe internetul românesc

După ce ajungi să-ți tocești ciubotele pe colțul românesc al internetului, dai la un moment dat de oameni care îți vor arăta că sunt mai inteligenți ca tine. Nu e „dacă”, ci „când” căci sigur vei trece prin experiența asta. Dacă n-ai trecut încă ghici ce, ai noroc că dam ăsta o să-ți enumere niște tipuri de oameni mai inteligenți ca tine pe care îi găsești pe internet.

Discleimăr: o să fie la genul masculin, că e mai ușor cu limitele mele scriitoricești. Inteligentul din postarea slabă a lui dam ăsta poate fi o ea, un el sau o combinație dintre. Da’ am zis deja că sunt genuri, nu bărbați.

 1. Adeptul zeiței Gramatica

Cel care pândește greșeli de scriere ca apoi să ți-o reteze „du-te și învață gramatică!”. Atenție, doar gramatică, nu sintaxă sau (după caz) fonetică. Orice greșeală e gramatică.

2. Cel pentru care vorbitul/scrisul corect e probă eliminatorie în viață

Pe scurt, ai greșit, ți-ai pierdut credibilitatea. Ai cumpărat o conservă și vrei să-ți spui părerea? na, dacă a-i scris cu vreo greșeală, ți se șterge tot. Tot. Indiferent care e mesajul tău sau contibuția la dezvoltarea societății, nu mai contează.

3. Arătătorul de analfabeți funcțional

Știm deja că există chestia asta numită analfabetism funcțional. Dacă o luăm ca literă de lege, toți avem asta la un moment dat că na, nu ești atent, ești obosit, trecem peste. Ei bine, respectivul te va găsi în mulțime de fiecare dată. Ai interpretat greșit? ți-ai formulat superficial părerea? ai lăsat unde nu trebuie coșul la supermarket? pac, te-a prins. 

4. Specialistul

În mod ironic, e cel ce urlă că n-ar trebui să ne dăm cu părerea despre orice, ci mai bine să lăsăm specialiștii să vorbească. Până să elibereze scena pentru specialiști, și-a dat însă seama că e destul de inteligent încât să ajungă la subiectul ce necesită specialiști – știi tu, fotbal, politică, lipsa de autostrăzi. De cele mai multe ori cineva îi explică că greșește, chiar și până lasă loc specialiștilor dar, ca și alții, ți-o retează că tu, nefiind speciașist, de ce îți dai cu părerea?!

5. Zeul adjunct (pentru că nu poate fi suprem) al limbii române

La un moment dat te-a prins cu o greșeală. Poate ai scris metrii în loc de metri, că uneori umblăm cu mai mulți i după noi și nu te-ai gândit pe moment că articulezi hotărât fără să fie nevoie. Păi ce facem? te rog să cobori o treaptă, pentru că ți se va adresa o persaoană inteligentă cu o limbă română impecabilă.

6. Scriitorul de ocazie

E ăla care a citit Nietzske (sau era Nietzsche?) și Dostoievschi, nu ca tine. Asta în primul rând. În al doilea rând scrie fluid, interesant, șarmant, adânc, mai adânc ca o fântână de șes. Chestia e că, spre deosebire tine, ăsta s-a prins că niște fraze legate și coerente sunt mult prea fade ca să aibă vreo scânteie într-o minte luminată. E singurul gen de inteligent care va scrie uneori intenționat greșit pentru că, deși știe varianta corectă, nu s-a potrivit, nu are afectul profund pe care-l căuta. În fond și la urma urmei cine suntem noi să zicem că e greșit, când atâția poeți făcură asta până acum.

7. Cel ce te va face prost – din nou, nu dacă, ci când

E destul de clar aici, ai să vezi când greșești ceva. Toți greșim la un moment dat.

8. Cameleonul înarmat cu Wikipedia

E un inteligent polivalent, poate fi pe o treaptă superiară ție oricând, pentru că are Wikipedia în bookmarks (sau ceva de genul). Indiferent că e vorba de aliajul unui proiectil sau fetish-urile reginei Hatschepsut, va tranșa conversația cu vârful suliței trecut prin Wikipedia. Îl recunoști fix după asta, îți va spune cu grație că ce zice el e acolo și deci ar trebui să te documentezi.

9. Anticonspiraționistul

E ăla care nu poate avea o discuție coerentă pe tema conspirațiilor. E cel care va enumera daci, reptilieni, elita mondială și Soroș, pentru că asta a văzut el cu coada ochiului pe Facebook. Nici măcar nu știe care în ce context era, doar că lui i se pare că așa ceva n-are cum să se lege în universul cunoscut. E complet aiurea, ce naiba. Atenție, nu se va angaja în discuții pentru că, vorba aia, n-are cu ce – argumente zic, că inteligență am zis deja că are.

10. Cel care a luat școala prea în serios. Sau, altfel spus, a luat numai școala în serios

E cel care a fost atent la școală, încă de acolo știe că războaiele daco-romane au fost între anii 101-102 e.n. și 105-106 e.n., că ADN înseamnă acid dezoxiribonucleic sau că Ion Barbu este pseudonimul lui Dan Barbilian care a fost matematician. Sau chiar că pe poetul Mihai Eminescu îl chema de fapt Eminoviciu. Experiența și cunoștințele lui sunt bătute-n carte, nu pe internet, e cel mai aproape de știință. E cel care știe că forța de frecare este N x G și nu pune botul la povești. Nu s-ar putea gândi vreodată că ce a văzut el pe băncile școlii (uneori scris direct pe bănci, cu pixul, de către alți colegi) e ceea ce au învățat și bunicii bunicilor lui și că poate lucrurile s-au mai schimbat. Dar e de-a dreptul stupid, dacă s-ar fi schimbat ai fi învățat la școală… sau…?

Nu e o enumerare a genurilor de proști, de asta nu-i și dam ăsta mai sus. Sau poate dam e printre ăia enumerați deja, doar ăia care l-au făcut heităr știu. Bun, ai citit, zici că te încadrezi acolo; ce faci acum? Păi e simplu, știu eu, știi tu și știu și restul că ești un om deștept, dar ai putea să nu mai faci ca ăia de mai sus. E atât de simplu. În caz că nu vezi nimic negativ în tiparele de mai sus, stai să mă dau la o parte și să ridic blogul pentru că te grăbești, probabil ai mulți proști de etichetat.

8 comments

    1. Nu cred, alea cu scrisul și gramatica se referă la comportamentul toxic, nu la cei ce militează pentru vorbitul și scrisul corect. Nu am observat la tine o atitudine similară cu a oamenilor care m-au inspirat daaaaar, ai tu ceva pe conștiință? 🤔

      Nici la scriitorul de ocazie nu te încadrezi, deși oamenii ăia sunt singurii care încă scot toată aciditatea din mine pe internet – doar pentru că sunt aroganți și simt nevoia să-i facă pe alții să se simtă mai proști decât sunt.

      1. Nu, nu, nimic de genul nu am pe conștiință. Altele. 🙂 Căutam să mă lauzi tu. Glumesc! Școala să știi că am luat-o în serios și o iau. Nu cum ai ilustrat tu, dar. Știi ce am observat la mine?! O anumită intoleranță pe anumite subiecte. Nu gust glumele despre viol, feminism, violență asupra femeii. M-am uitat recent la un spectacol cu Ricky Gervais și mi-am redefinit anumite purtări, dar tot nu reușesc să gust o glumă când aud viol.

  1. Nu cred că e o problemă dacă ai anumite convingeri la care nu renunți chiar dacă cei din jur îți prezintă argumente contra, important e să nu le vezi ca fiind general valabile și să crezi că și restul ar trebui să se alinieze la ele indiferent de preț. Spuneai la un moment dat că ai îmbrățișat ateismul, și că e puțin probabil ca ceva sau cineva să schimbe asta, dar până la a căuta pe internet adepți ai diverselor religii și a încerca să-i aduci pe calea cea dreaptă (a ta) e cale lungă.

  2. Cred ca toti avem momente si ne trezim intr-una din categori sau mai multe deodata. Probabil ce conteaza e daca ai vreo jena dupa aia. Eu ma trezesc des citind cate un articol si apoi renuntand din start sa intru in dezbateri cu autorul, mai ales daca e un subiect la care eu ma pricep si ala nu. Mi se pare pierdere de timp si n-am stofa sau dorinta de educator. Unde mi se par interesante discutiile e cand toata lumea are aceelasi nivel de cunoastere al subiectului (bun sau prost, nu conteaza) si provin din paturi sociale/intelectuale diferite sau au alta radacina educationala (gen, stiu si eu, perspectiva unui inginer, matematician si fizician asupra hadron colliderului sau cocoselului de munte). Genul asta de grup heterogen duce mereu la discutii interesante, unde simt ca invat si eu ceva.

    1. N-ar trebui să fie jenă atunci când nu folosești un ton agresiv – pentru că ce zic eu aici se referă la cei acre simt nevoia să se impună. Cu cât cineva e mai categoric, cu atât știe mai puțin (chiar dacă știe bine).

      Legat de cazul când știi tu mai multe ca autorul, depinde unde ai vrea să duci discuția. Dacă vrei să lămurești un aspect, o poți face. Dacă discuția e la un nivel scăzut față de ce știi tu da, poate nu merită să o ridici tu și e la latitudinea ta dacă intri sau nu în dezbatere.

      Ca un exemplu legat de punctul cu Wikipedia, mi se pare complet aiurea să fiu contrazis de cineva pe un subiect strict în baza unui articol de acolo, de parcă acolo ar fi axiome. Despre agresivitate și părerile categorice e de fapt vorba.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s