Pașii făcuți către minimalism

Scriam la un moment dat o postare în care, în stilul consacrat al lui dam ăsta, nu spuneam mare lucru, așa că m-am gândit să fac un update. O să încerc să vă spun, pe scurt, ce am încercat să aplic efectiv când vine vorba de minimalismul ăsta. Eu ca om nu pot fi vreodată minimalist pentru că mă interesează prea multe lucruri și mă atașez mult prea mult de obiecte. Eu n-aș putea fi ăla care și-a strâns tot ce are (în afară de casă și mașină) în două geamantane – eu am aparate foto, scule de muzică, cărți, biciclete (da, plural), calculatoare (2 laptopuri, 2 desktopuri) filme (foto), muzică etc. – dar am aplicat, cu un relativ succes, anumite principii. Cred că per ansamblu se poate spune că am făcut un declutter, adică am încercat să fac ordine și să scap treptate de anumite lucruri inutile.

Haine

Am eliminat o mare parte din hainele pe care nu le prea purtam (aruncat, donații). Dacă nu le porți des înseamnă că nu prea îți plac, sigur, cu anumite excepții precum costumele sau cămășile (eu port rar cămăși în ultima perioadă). Când voiam sau aveam nevoie de haine noi m-am gândit tot timpul că dacă voi cumpăra ceva, trebuie să înlocuiesc ceva din actuala garderobă, nu să adaug. Asta m-a făcut să mă gândesc bine la ce cumpăr și în general asta a însemnat lucruri mult mai scumpe dar care îmi plăceau mai mult. Nu am rămas cu 3 perechi de pantaloni cum ai să vezi la mulți care promovează minimalismul pentru că am nevoie și de blugi și de pantaloni de drumeții, dar s-au redus considerabil. Ajută mult noțiunea de a înlocui, pentru că te gândești că dacă ai 3 perechi de blugi, o pereche nouă trebuia să ia locul alteia – dacă nu poți face asta înseamnă că fie îți plac încă cei vechi, fie cei noi nu sunt chiar așa grozavi pe cât a făcut să pară impulsul de moment.

Asta s-a văzut când am plecat în concediu pentru 12 zile, cu doar jumătate de geamantan. Faptul că știam exact ce haine am și de ce am nevoie a însemnat un bagaj mai compact și m-a făcut mulțumit cu mai puțin.

Foto

Aici e mai complicat, pentru că n-ai cum să te dai minimalist cu vreo 10 aparate foto și tot felul de accesorii dar, ca și în cazul hainelor, am analizat de ce anume chiar am nevoie și de ce nu. Poate n-o să scap curând de aparatele foto sau de o parte din accesorii, dar cu siguranță nu voi mai cumpăra prea multe. Se spune că cel mai bun echipament foto e ăla pe care-i ai la tine, iar dacă nu poți lua prea multe cu tine, nu te ajută prea mult. Astfel am ales un aparat și un număr de accesorii care încap în orice rucsac. Am mers din nou pe ideea că ceea ce folosești rar e mai puțin util decât credeai.

Ca un disclaimer, eu nu sunt profesionist. Când ai un obiectiv anume de fotografiat sau filmat nu vei avea luxul pe care-l am eu.

Deși am ajuns în iarnă la o cursă de Formula 1 și am avut în jur locuri impresionante, a fost pentru prima dată când am plecat de acasă fără trepied. Știam că o să-l las mai tot timpul în camera de hotel, așa că am zis că nu merită. Intenționam să-mi iau un gorillapod, dar cam asta era tot. Pentru puținele cadre unde aș fi avut nevoie de trepied urma să improvizez și/sau să folosesc acel gorillapod – a funcționat, per ansamblu trepiedul m-ar fi încurcat.

Am renunțat la a cumpăra filtre sau alte accesorii pe care le-aș folosi foarte rar și nu le-aș căra după mine. Am renunțat la a acoperi o plajă mai mare de distanțe focale cu obiective, pentru că ceea ce fotografiez eu nu impune așa ceva. Acel „nu strică să ai” înseamnă bani și kilograme în spate, deci voi merge în continuare pe „achiziția nouă trebuie să înlocuiască x”.

În concluzie, am rămas cu body + 1 obiectiv + 1 acumulator de rezervă (2 uneori) + încărcător + carduri + card reader + filtru de polarizare + declanșator (e mic și ușor oricum). La astea se mai poate adăuga după caz trepied sau gorillapod și un teleobiectiv și un GoPro cu un mic trepied dedicat.

EDC (every day carry)

Asta însemană ce iei la tine, gen în rucsac. Eu sunt genul care are o geantă cu mine aproape tot timpul și am nevoie de anumite lucruri (laptop de exemplu). Eu sunt genul căruia îi place să fie pregătit pentru orice, iar asta înseamnă cabluri, adaptoare, HDD extern, stick-uri USB, o lanternă, multitool, un briceag etc.  Ca și în exemplele de mai sus, am evitat să mai cumpăr chestii fără să am strictă nevoie, dar am și redus din lucrurile pe care le luam cu mine, în funcție de frecvența de folosire. Am observat că ceea ce „e bine să ai” n-a fost niciodată cu adevărat urgent, deci poate să stea în general acasă.

Concluzie

În general mai puține obiecte înseamnă că le folosești des, unele chiar tot timpul și e foarte important să fie bune și să își placă. De exemplu un ceas de mână îl porți tot timpul, iar dacă ai doar unul nu ai luxul de a te plictisi de el. Asta înseamnă că îți vei cumpăra lucruri mai bune, dar mult mai scumpe. La haine, de exemplu, cu cât ai mai puține, le speli mai des pentru că le porți mai des, nu mai e acea rotație, deci trebuie să le înlocuiești mai des sau să ai unele de calitate care să reziste în timp. E un exercițiu interesant pe care l-aș recomanda tuturor, chiar dacă nu iei calea minimalismului sau nu începi să arunci/vinzi lucrurile din casă. O să te ajute să vezi ce prețuiești cu adevărat și de ce ai cu adevărat nevoie, dar trebuie să ai puțină disciplină.

One comment

  1. Sunt cam in aceeasi situatie cu tine in ce priveste minimalismul. Tot asa, prea multe pasiuni, la care se adauga prea multe “centre vitale de interes”. Dar am zis sa folosesc latura asta in favorea experimentarii pe bune a minimalismului in chestiune: cand ne-am mutat (acum cam 4 saptamani) inapoi in elvetia am luat doar computerele (multe ele) si pisicile. Tot restul am ramas in casa din norvegia. Nu pot sa zic ca prima noapte pe podea acasa m-a facut sa tresalt de incantare in ce priveste minimalismul salbatic, dar acum a devenit de-a dreptul interesant si am constatat ca:
    (1) ce-mi trebuie chiar imi trebuie. Desi pornisem cu idea sa nu dublez nimic din ce-am lasat in norvegia, doar sa completez, n-a mers. Evident nu ma refer la mobila sau chestii arhi-necesare, ci la treburi “inutile” dar care-mi fac mie viata frumoasa. Gen homepod-ul sau lampile de la philips hue. Poti trai fara ele, dar am constat ca nu vreau.
    (2) hainele pentru mine sunt capitolul cel mai putin problematic. Si eu urc des pe munti, dar o pereche de pantaloni comozi si usor uscabili (recomand calduros arc’teryx si nørrona, daca te loveste vreodata necesitatea si ai in jur firmele astea). Deci, la capitolul haine, am reusit sa nu cumpar mai mult de un tricou pe langa cele 10 ce am decis ca le iau cu mine (pe motiv de proasta organizare, pe canicula nu merg negre, iar in geneva e canicula, de care eu m-am dezobisnuit si am pierdut-o din vedere).
    (3) de fapt nu e mult mai usor de facut curat si-mi petrec la fel de mult timp cautand ceva (pe motiv ca daca un lucru n-are un loc exact al lui pe motiv, de exemplu, de lipsa de sertare, niciodata nu-ti amintesti unde-l pui).
    (4) nu iesi mai ieftin. O data ce ai avut un obiect de calitate, nu te mai poti intoarce la troace. Ba, fiindca esti rar, vrei mai bune (si, evident, mai scumpe)
    (5) e un joc misto, mai ales daca-l joci cu cineva (eu il joc activ cu nevasta-mea – bine se cam duce la dracu minimalismul deja). Acum ce sa zic, ea (doamna) a fost chiar mai putin incantata de dormitul pe jos si mi-a comunicat imediat exact ce face pe minimalism. Acum, ceva saptamani mai incolo, ne distram.
    Concluzia personala: Patul bate tot :)). Incercarile minimaliste cre afecteaza obiectul asta de cult, sunt sortite esecului.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s