Normal, am să mă refer din nou la electronice, că la atâta mă mai duce capul zilele astea. Am să plec din nou de la fotografie, pentru că am citit un articol zilele astea și nu că m-a pus pe gânduri, ci parcă mi le-a făcut mai clare.
Pentru cine nu e interesat de fotografie, am să fac un scurt rezumat al articolului. Un fotograf constată că folosește mult mai puține funcții decât au aparatele foto și se întreabă dacă nu cumva avem nevoie de mult mai puțin. Normal, efectiv avem nevoie de mai puțin, că zi de zi urlăm unii la alții că suntem o societate de consum.
Chestia e că aceste funcții, sau features, (mă rog, multitudinea lor) ni s-au vândut, iar noi am cumpărat cât am putut. Am ajuns să judecăm valoarea unui obiect după numărul de funcții pentru că, deși e clar că nu le vei folosi pe toate, dacă are mai multe înseamnă că primești mai mult. De asta dintre două obiecte cu același preț tindem să-l alegem pe cel cu mai multe funcții – better value. Am ajuns să ne afundăm atât de mult în funcții încât ne ironizăm unii pe alții și ne dăm peste cap să folosim cât mai multe pentru a le justifica. Nu mă refer doar la un telefon mobil cu nu știu câți senzori și cinci camere, ci și la aplicații de PC unde an de an vin funcții și comenzi noi care economisesc 2-3 click-uri de mouse.
Mulți ani mai târziu, unii am ajuns să ne întrebăm ce facem cu toate funcțiile alea? Și chiar dacă nu ne trebuie, suntem atât de îndoctrinați încât nu ne vine să luăm un obiect cu mai puține funcții, mai ales când e la acelați preț. Toată doctrina asta e susținută de publicații și jurnaliști, care an de an îți prezintă lucruri noi și care, după părerea mea, ajung să se piardă în comparațiile dintre obiecte. Până la urmă jobul lor e să facă comparații, așa că încearcă să descopere noi funcții și noi aplicații. Ba chiar mai mult, ne încurajează pe toți să aruncăm săgeți împotriva celor ce susțin că ar trebui să avem mai puține funcții, motivul fiind că ele există pe piață și trebuie să le avem. De ce ai priva pe cineva de ceva? Chiar dacă nu folosește lasă să fie, nu priva omul de ceva.
Aș vrea să revin la aparatele foto, ca să nu dăm în minimalism extrem. Aparatele foto o să facă tot timpul multe lucruri prin simplul fapt că acoperă majoritatea genurilor de fotografie. Deși unele sunt concepute pentru sport sau studio, te aștepți ca un aparat foto din gama de vârf să poată aborda satisfăcător orice gen de fotografie. Dar pe lângă asta avem prelucrări de imagine sau alte reglaje automate pe care nu le folosește nimeni. Ironia e că din dorința de a simplifica ajungem să cerem alte lucruri în plus care… complică iarăși totul. Spre exemplu, fotograful din articolul citat anterior sugerează un touch screen mai bun pentru corpurile aparatelor pentru a găsi mai ușor setările – asta implică evident ecran mai bun, software mai bun, adică mai multe funcții.
Din păcate am ajuns să ne simțim vinovați că nu folosim toate funcțiile unui dispozitiv, să simțim că nu merită sau că nu-l merităm. Contui cu eternul clișeu, telefonul mobil, și spun că telefon + aparat foto deja e o combinație foarte valoroasă pentru unii oameni. Nici măcar nu trebui să urci direct poze pe net, doar faptul că un telefon, pe care îl ai tot timpul la tine, e destul pentru a-ți asigura amintirile din vacanțe sau viața de zi cu zi e destul. Și e foarte normal ca pentru asta să vânezi cele mai scumpe telefoane, fără să te simți rușinat că nu folosești bluetooth, nfc sau cei zece senzori ai telefonului. Lumea uită că acum câțiva ani dădeai undeva spre 2000 de lei pe un aparat foto, uneori compact sau chiar pe un DSLR entry level pentru un minim de calitate. Dacă mai pui alea 2-300 pe care le dădeai pe telefon ajungi la un 2500 rotund, cu care iei un telefon destul de bun ca să-ți elimine din buzunar sau geantă un aparat foto.
Ne place sau nu, ca să te scuturi de asemenea cutume trebuie să hotorăști singur ce, și mai important, pentru ce alegi un obiect. Poate pentru că avem atât de mult zgomot putem justifica noile căști cu anulare de zgomot, foarte la modă în prezent – cum ziceam, ca să simplificăm trebuie să complicăm lucrurile.
dam167.wordpress.com 
Încercam zilele trecute să o conving pe o colegă că n-are sens să dea 4.000 lei pe un laptop pe care ea personal îl va folosi serile, să-și pună câte-un film la care va adormi. Practic dai 4.000 lei ca să adormi la un film. Dar ți-ai luat laptop „bun”, care „știe să facă o grămadă de chestii” 🙂
Într-un fel, când mă apucă antropomorfizarea, îmi pare rău de toate obiectele astea complicate care nu-și ating niciodată scopul în viață, nefiind utilizate pentru ce-au fost create.
Eu sunt foarte pretențios la laptopuri, așa că n-o să intru prea mult în detalii, dar primul pas e să alegi unul de 13” în detrimentul unuia de 15” – normal, dacă te deascurci cu unul mai mic. Uneori la electronice trebuie sa dai o sumă mai mare de bani pentru că îți place ceva anume și nu e pe alte modele mai ieftine. La modul pragmatic ai dreptate, prietena ta e un exemplu pentru modul în care ni se bagă pe gât tot mai multe lucruri de care avem nevoie.
Poate e mai bine să pui valoare pe alea 2-3 chestii pe care le folosești la un obiect, nu neapărat să-ți pară rău că risipești alte 10.
Asta e ca și cum ai zice că dacă ai o mașină care poate circula 24/7 și cu care tu circuli doar 5 ore pe zi, două zile pe săptămână, o folosești la sub-capacitate și nu mai bine era să cumperi una care să nu poate merge fără să se strice decât două zile pe săptămână, cât ai tu nevoie? Nu văd problema. Cât timp n-o folosești, o ții în garaj, că nu cere de mâncare. Chestia e că atunci când *vrei să circuli* șapte zile din șapte, o poți face. La fel cum atunci când vrei să folosești acele funcții suplimentare pe care nu le-ai folosit niciodată, sau să îți schimbi stilul de a fotografia, poți, în timp ce cu un aparat mai restrictiv nu poți.
În plus, cu cât un aparat este mai complex și are mai multe funcții, cu atât este de obicei mai nou și mai bun. În cazul aparatelor foto, vei dori unul nou fie și pentru senzorul mai modern.