[ACTUALIZARE]
Se pare că dam ăsta a încurcat planetele, că doar sunt așa multe. În centru e de fapt Saturn, în dreapta Jupiter. Nu știu dacă e de la obiectiv sau timpul de expunere (sau ambele), dar Jupiter are o formă ciudată în cadrul meu, e de fapt un triunghi foarte luminos. Același cadru, dar cu notațiile ce arată confuzia inițială a lui dam ăsta, mai jos:
—————————————————— Postarea inițială ——————————————————–
Ăm, știu, titlul pare luat dintr-o telenovelă, dar pe cât de interesant e satelitul nostru natural, pe atâta rău face atunci când vrei să fotografiezi stelele sau Calea Lactee. Dacă tot m-am dat în spectacol cu Luna (postul anterior și pe alte bloguri), am zis să vă arăt și dezavantajul lunii pline – prea multă lumină, prea puține stele.
17 mm, f/4, 25”, ISO 1600
Lumina aia din partea stângă a cadrului vine de la lună, care a continuat să se înalțe pe bolta cerească și să-mi strice mie seara. Am avut o fereastră scurtă de care nu am profitat (cam o oră), cât timp luna a stat ascunsă după brazii din stânga, dar speram să văd mai mult din Calea Lactee – se vede foarte fad în partea dreaptă a cadrului.
Apropo, cea mai luminoasă stea din centrul cadrului (probabil la limita superioară a treimii de jos) este planeta Jupiter. Din centru, doar puțin mai luminoasă decât restul, nu cea din extrema dreaptă a cadrului.
Stele totuși erau, după cum puteți vedea mai jos într-un cadru dintr-o zonă unde cerul nu era încă iluminat așa tare de lună:
26 mm, f/4, 20”, ISO 4000
Păcat, probabil că ar fi fost o noapte frumoasă, dar asta e. Am încercat și cu un ISO mai mare și se vedea clar că aș fi avut parte și de Calea Lactee dar, no dice 🙂.
26 mm, f/4, 15”, ISO 5000
De data asta am fost pregătit, cu telecomandă, acumulatori încărcați, GoPro, chiar și băutură dacă era nevoie, dar din păcate n-am obținut mare lucru. Ca orice blogăr neserios, am zis să împărtășesc cu voi și eșecurile.
dam167.wordpress.com 
Când te gândești că fiecare lumină de acolo e o stea, deci un corp ceresc asemănător cu Soarele, în jurul căruia probabil gravitează un număr de alte planete (care nu se văd, pentru că n-au lumină proprie; în Jupiter probabil se reflectă lumina solară, la fel ca în cazul Lunii), și că harta asta stelară este o incursiune în timp, mai precis în trecut, datorită faptului că lumina unor stele a făcut mii de ani până a ajuns la noi, deci ce vedem noi acum pe cer sunt stelele la diferite momente de timp din trecut, devii contemplativ.
Ce-o fi lumina aia puternică din dreapta, din ultima poză?
Da, sunt multe planete și sateliți care sunt iluminați de soare, Jupiter se vede bine, chiar și Marte – o să încerc să fiu mai informativ pe viitor, că prea de mult timp mă uit pe bolta cerească noaptea și nu par să învăț nimic.
Nu știu exact ce e lumina din dreapta, eu am remarcat-o doar când am început să prelucrez cadrele. E ciudată și are o formă triunghiulară, dar pare un corp ceresc pentru că se mișcă (pe bolta cerească datorită rotației Pământului) cu aceeași viteză ca și celelalte stele – am făcut mai multe expuneri și totul se mișcă uniform. Pare să aibă și mai multe culori, o combinație dintre verde, albastru și magenta.
La o reprivire, îmi plac mult pozele.
Te tot plângi că n-au prins suficient din Calea Lactee, dar stelele alea sunt toate din galaxia noastră, nu?
Cred că da. O să fiu mai atent pe viitor și la ce constelații/planete am în cadre, cum am făcut acum cu Jupiter și Saturn. De mic copil mi-a plăcut să mă uit după stele și am fost atras de astronomie, dar ar fi cazul să am și informații mai serioase 😊