Domnule blogăr…

…nu știu, citește și tu mai jos, că nu e așa simplu. 

Gata copii, ne întoarcem la heituială – a trebuit doar să cresc traficul pe blog (termeni tehnici) cu postări tâmpițele (râdeți voi, dar au fost zile cu până la 5 unici) – adică la normal. Cred că ar merge o serie de-asta cu „domnule blogăr” în loc să generalizez și să bag toți blogării în aceeași oală, dar până atunci e cam impus titlul atâta timp cât postările la care dau replică au în titlu „domnule […]”. 

Știți bancurile alea cu un om intră într-un bar? na, aici intră un blogăr într-o ședință cu o șefă. După semnarea unui parteneriat pe o sumă confidențială de câteva milioane de dolari, cei doi șefi (unul de blog, altul de agenție de publicitate) au înșfăcat câte un trabuc și pahar de coniac – fin, cu gheață și lămâie – și au periat câteva mondenități infrastructurale locale:

-Auzi, vouă nu vă e rușine cu piața asta? Arată rău de tot, ca după bombardament. Zise șefa la agenție, caressând o șuviță din păru-i blond cu mâna dreaptă, ca mai apoi să soarbă din Brâncovean.

-Se va renova, îi zic. Nu știu când, probabil când va vrea primarul Robu. Ce pot să fac eu!? Se întrebă șefu’ la la blog cu o privire stinsă, în timp ce, în mișcarea sa de picior peste picior, se întrezăreau șosetele-i albe cu oameni de zăpadă între pantofii Le Colonel și tivul pantalonului de stofă.

NOTA AUTORLUI: Nu știu ce vrea primarul Robu, dar lucrările erau programate să înceapă în 2018. Cât despre ce puteai să faci, puteai citi prin toată presa locală date despre investiție/investiții, în timp ce detalii despre clădirile istorice și reabilitarea lor găsești și aici. ADICĂ PUTEAI SĂ TE DOCUMENTEZI FFS!

-Cum adică? Trebuie să vă doriți asta și să solicitați acest lucru. Să puneți presiune pe autorități. Dacă nu faceți nimic, nu se va întâmpla nimic. Concluzionă șefa la agenție în timp ce stingea violent trabucul în scrumiera de cristal de pe masa de ședințe. 

Discuția celor doi șefi se încheie aici, după ce șefa la agenție plecă fulgerător cu Bentley-ul său negru. Pe fondul aglomerației și zarvei din piață se putea auzi, pe un ton grăbit și tremurat, cum șefa îi spunea șoferului „La bulivar, birjar! la bulivar!”

Pentru cei ce nu știți, prin felul mai special de a fi al primarului Nicolae Robu, se scuză orice cetățean neiformat al Timișoarei. Te-ai împiedicat de o bordură? pe cine înjuri? te-ai prins, cum se spune la București.

Ce să vă mai zic? că nu ne informăm? o las moartă, că parcă nu mai are nici un farmec. O să încerc totuși să fac un rating al poveștii ăsteia, din nou, poate se lipește vreo serie.

Diacritice: da, +100 de puncte;

Include ceva din București: da, +50 de puncte

Blogărul fu’ la conferințe?: da, +200 de puncte (e important)

Documentare: nici măcar n-a încercat -99999 puncte

Bonus: domnul primar plusează și el cu -1 punct

——————————————————————-

TOTAL: – (minus) multe puncte

Recomandare: Se va continua cu campanii.

Advertisements

2 comments

  1. Domnule, eu sunt om simplu, fara scoala, fara carte si fara sa ma pricep la administratie. Si in simplitatea mea de om simplu am vazut ca Oradea straluceste. Vreau si eu ca Timisoara sa fie la fel, dar nu peste 10 ani…
    E chiar atat de greu?

    1. Pe scurt, da, este greu și asta datorită modului în care a fost condus orașul după revoluție. Au fost perioade când s-au făcut lucruri bune, perioade când nu s-a făcut nimic și perioade când s-au făcut lucruri rele.

      În Oradea și Sibiu au fost administrații care s-au impus, au reușit să atragă niște fonduri și s-au făcut niște lucruri bune. Spui că nu te pricepi, dar arăți cu degetul 1 (unu) om. Sigur că se poate săpa la nesfârșit și pot fi găsiți vinovați pentru multe lucruri, dar asta înseamnă să te pricepi și să te implici. Ție, ca cetățean, nu ți se poate da un răspuns simplu la o problemă complexă – da, știu că zici că-s politician dar nu asta e intenția – mai ales pentru că nu te interesează complexitatea situației. De exemplu un om care nu se pricepe (la infrastructură, zic) n-o să înțeleagă că un aviz CFR durează un an și că în apropierea unei căi ferate nu poți face nimic fără aviz CFR și că primarul n-are ce să-i facă CFR-ului. Probabil omul o să zică că nu-i nimeni pe șantier, că dorm muncitorii, că firma x e de familie (poate chiar e, cine știe) și că nu știu cine a luat șpagă. Ideea e că e complicat și sunt atâția factori implicați încât nu poți îndrepta pur și simplu degetul spre ceva/cineva.

      În întâlnirea noastră din Manhattan-ul vestului în schimb, nu te-ai deranjat să cauți nimic despre investițiile în cauză. Că de ce, lasă să zicem ceva de Robu și aia o fi, că doar e blog.

      PS: nu-mi place de Robu dar nici n-o fi tot timpul vina lui și a PSD-ului.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s