Domnule blogăr

[Urmează un răspuns la postarea de aici.]

Ai fost alături de mine de 10 ani de când am deschis acest blog.

Nu chiar, dar poți să o privești și așa. Pentru mine e un site ca oricare altul, unde uneori sunt chestii care mă interesează.

Ai citit în taină toate articolele și te-ai bucurat de poveștile și sfaturile mele.

E mai dramatic decât e cazul dar fie, așa o fi, în taină. Credeam că pot citi cum vreau eu, că doar n-am luat serverul cu totul ca să pot citi numai eu. M-oi fi și bucurat, n-am privit-o niciodată așa.

Cu toate astea nu mi-ai spus niciodată nimic.

Nu sunt sigur, dar s-ar putea să nu fi comentat niciodată. Ca și mulți alții, alegi ca de multe ori să condiționezi acest lucru și, ca să nu zic că sunt doar descurajat să comentez, aș spune că prefer să nu. Acele condiționări de care vorbesc vor fi evidențiate în cele ce urmează.

Nu ai comentat niciodată.

A, deci înainte era vorba de un mesaj personal – nu am considerat că am ceva de spus, că doar nu era o convorbire telefonică, iar un blog nu e un chat care să aibă sens doar dacă toți cei implicați spun ceva. Legat de comentat, mai sus.

Nu ai împărțit cu colegii și prietenii tăi articolele de pe acest blog.

Nu am împărțit multe de pe internet cu ei pentru simplul fapt că nu ar fi interesați. Eu și prietenii mei avem multe în comun, ceea ce am găsit eu pe bloguri nu e unul din acele lucruri.

Nu ai trimis și tu un mesaj care să mă bucure și să știu că ești acolo.

Nu am văzut postări care să încurajeze interacțiunea cu cititorii – geva general valabil pe blogurile din România. Uneori ți se dă de înțeles că n-ar fi așa, dar blogărul are tot timpul dreptate, sau dacă nu, e blogul lui și nu îți postează comentariile pentru că e dreptul lui.

Nu am știut de existența ta niciodată.

Come on?!

Nu ai dat niciodată feedback pozitiv.

Adică laude. Că feedback-ul e feedback și e un lucru pozitiv atunci când e articulat și la obiect. Nu zoso style, ci ceva argumentat și la obiect. Da, poate ai dreptate, nu știu exact ce anume aștepți de la cei ce te citesc, poate ar trebuit să spui și asta la un moment dat.

Practic nu am știut niciodată dacă articolele și stilul blogului meu se potrivesc cu tine sau dacă au succes.

Sincer, nu prea, pentru că încerci prea multe. Au fost chestii ok, pe care le-am apreciat într-o oarecare măsură, de exemplu filmările cu drona sau articole despre GoPro, dar le-am găsit altundeva mai bine realizate. Practic te-am văzut ca un om serios, a cărui părere merită ascultată dar na, nu neapărat urmată sau dată mai departe.

Mie unul mi se pare că modul în care alegi să structurezi un blog e problema ta și nu mi se pare că am ceva de adăugat. Prin urmare eu unul n-am comentat nimic de formă și n-am de ce să mai continui pe tema asta dar…

Am încercat să schimb un pic tonalitatea acestui blog și să ies din mizeria aia de Facbook.

Nu știu acum, dar până acum cel puțin n-ai ieșit din ea. Ai folosit-o (pe mizerie) ca și restul – pentru promovare. E ok, poate aveai nevoie, pe mine mă plictisesc cei ce pun pe facebook și twitter doar link-uri către blogurile lor. Mi-aș dori să nu o mai facă, dar e dreptul/afacerea/treaba lor.

Și nu, nu ai niciun drept să vii acum după mulți ani și să-mi spui că nu-ți place noul stil.

Pe lângă restul articolului, chestia asta mă face să mă simt straniu. De ce nu am dreptul să emit o părere? Apropo, că vorbim de comunicare, feedback și păreri, nu se pot posta comentarii acolo. Și a mai fost o perioadă când doar userii înregistrați puteau posta comentarii (e ok, fiecare face ce vrea pe blogul lui), iar eu nu vreau să mă înregistrez sau să descarc nu știu ce aplicație – pentru mine e simplu, dacă e blog citesc și eventual comentez dacă am ceva de zis.

Indiferent de atitudinea pe care o emană postarea asta, am un respect pentru proprietarul blogului citat. De fapt e singurul în care am avut încredere și am donat ceva prin sms – nu contează cât, nu contează cauza. Eu sunt un om egoist dar am zis bă, ăsta e un om serios, n-ar umbla cu măgării și, măcar o dată în viața mea egoistă aș putea face un gest care ajută pe cineva. Fac destule tâmpenii, asta e o ocazie să fac ceva, măcar pentru mine – că ziceam că sunt egoist. Apropo, ai în continuare respectul meu, chiar dacă nu-mi place postarea.

De ce nu-mi place postarea? Pentru că mi se pare aiurea să mă simt dator pentru că citesc un blog. Să mi se reproșeze că n-am făcut ceva, că n-am contribuit destul – da, e peste tot în România. Atâta o dau toți blogării cu munca și meritele lor, de parcă vor să șteargă realitatea: au un site public și cu acces gratuit. În loc să spui ce vrei și să ceri pur și simplu, mai bine reproșezi că nu ți s-a dat.

În loc de concluzie, mă simt straniu citind așa ceva. Nu vreau să fiu considerat dator pentru că citesc ceva, mă irită treaba asta. N-o s-o dau în „tocmai ai pierdut un cititor” și „vai, dar eu n-o să mai citesc blogul și să te văd când vor face și alții asta”, o să văd eu dacă și ce mai citesc pe acolo. Un lucru e cert, n-am să dat alt feedback (ăsta e unul) și nici n-am să comentez pentru că contextul în care se face asta mi se pare ciudat.

Dacă e cineva care crede că greșesc sau are să-mi zică vorbe de duh, liber la comentarii, sau varianta de mail.

Advertisements

2 comments

    1. În partea dreaptă a ecranului, în apropierea celor două pubele galbene, îl puteți vedea pe concurentul cu numărul 167 încălzindu-se. Forma sa bună din ultima perioadă a dat naștere unor posturi destul de slabe pentru a-și anunța din nou candidatura la câștiagea Ligii I a haterilor din provincie. Să-l urmărim în continuare!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s