Breaking News: Netflix

Bună ziua, dăm legătura echipei noastre aflate în acest moment în Piața Blogosferei pentru un reportaj special, în direct și în exclusivitate:

… (e semnalul prost, fiți îngăduitori)

– niște paraziți din ăia de la începuturile Big Bang-ului –

– Bună ziua de aici din Piața Blogosferei, eu sunt Viorel alături de colegul meu din spatele camerei de luat vederi, Virgil Hașdeu! Suntem aici în mijlocul unei mulțimi de câțiva blogări care par să boicoteze intrării Netflix în România. Ne aflăm în apropierea tarabelor târgului de Crăciun, aici în mijlocul pieței, de unde se pot vedea grupuri răzlețe, dar vocale, de blogări.

– Nu te supăra, în timp ce o domnișoară agăță umărul lui Viorel, nu crezi această comunicare a brandului este cel puțin ciudată?

– Bună ziua domnișoară, noi…

– Eu una nu…doamnă, te rog! … nu înțeleg această strategie a americanilor, în timp ce gesticula către Virgil și se îndepărta ușor de echipa redacției.

Virgil sări într-o parte și își zgâlțâi piciorul, aparent deranjat de ceva.

– Voiam să vă anunț că ofertele promoționale, pachetele pentru testare și orice alte lucruri mi le puteți trimite la adresa Blogeren Ștrasse, număr 239, Berlin.

Doamnă!, vă rog să vă stăpâniți, pe lângă că m-ați călcat, era să scap această cameră scumpă – zbieră Virgil cu ochii aproape ieșiți din orbite.

– Numai puțin, zise Viorel în timp ce îndrepta microfonul către doamnă. Aceste pachete sunt de fapt niște servicii, nu pot fi trimise la o adresă.

– Ei, puneți vă rog link-ul într-un plic, ceva, hai că nu poate fi atât de greu. Abia după ce mă uit peste toate toate voi decide ce voi testa și ce nu. Trebuie să văd dacă s-ar preta la blogul meu aceste produse. Iubi!, hai în partea ailaltă, că au și bere!

– Virgil, nu cred că stâm bine aici în mijloc, zise Viorel hotărât. O să-ți lovească cineva camera aia și se lasă cu scandal că…

– …Alo! Alo! A, în sfârșit. Observ că politețea nu e chiar la ea acasă aici, printre voi.

Domnișoară

– Poftim, te rog să o porți.

– Cum adică să o port, întrebă Viorel nedumerit, în timp ce Virgil încerca să focalizeze nedumerirea lui Viorel.

– E o carte. Te rog să o porți. Da, mi s-a mai spus că nu prea are sens chestia asta dar PR-ul meu, Romina, insistă că e bine. În fine, dacă nu acum, te rog ca măcar mai târziu să o porți, zise domnișoara în timp ce încălecă pe o șa și plecă în altă poveste.

Eu zic că merge și pe androidul ăla de pe cameră. Serios, mergeți la mine pe blog, că am scris ceva despre.

Viorel se uită lung către tânăr, apoi către Virgil, în timp ce microfonul se bălăngănea agățat de pantaloni. Ridicând privirea spre tarabe văzu un tânăr elegant, urmat de un grup de oameni cu ochelari, cărora părea să le explice, pe un ton elevat, cum că nu e chiar așa cu Netflix.

– Da, este un pas înainte, mai ales având în vedere contextul tehnico – economic – mai ales că dețin și eu o agenție – dar mai e mult până departe. Sunt convins că în perioada următoare ne putem situa pe o oscilație ascendentă cu numărul de unici, vizionari și subtitratori, lucru care va conduce, în final, spre o experiență mult mai plăcută – concluzionă tânărul, pe un ton blajin.

– Virgil, ține puțin camera aia dreaptă. Mă, dă-i drumul, ce naiba, hai odată până ajung ăștia! Sunt Viorel de aici din Piața Blogosferei, alături de echipa redacției vă doresc o seară plăcută!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s