Nu știu ce alt titlu să pun…

…pentru că ceea ce vreau să spun e trist, iar ăsta nu poate fi un titlu. E trist – dar și amuzant în tristețea-i –  pentru că e viziunea unora dintre noi legată de acel ”cool factor”, mai exact Starbucks. Probabil că, indiferent dacă vă place sau nu, ați auzit de și aveți niște păreri. Dacă nu le aveți conturate, probabil ați avea ceva de spus dacă s-ar desfășura o astfel de discuție în jur.

Pentru cei ce nu știu, în lumea civilizată, lanțul ăsta de cafenele e un loc primitor, comod – mai ales prin prisma faptului că păstrează aceeași ideologie peste tot în lume – și plin de bunătățuri de cumpărat pe lângă cafea. Da, e un lanț popular de cafenele, e fain, îți vine să mergi pe acolo din când în când. Ce-i drept, totul e cam scump dar, e peste tot la fel. Că e în România sau în Germania, prețurile sunt cam la fel – un plus de familiar aici.

Hai să vă spună dam ăsta cum e la noi. Că de fapt povestea în sine e tristă, nu că unii sunt pro sau contra. Revin. Starbucks e the șit. E cel mai cool, un fel de Apple al cafenelelor. La naiba, se spune că mărul trebuie să te însoțească acolo – de fapt e fals. Cafenelele sunt pline de adolescenți, pline de elevi care-și fac temele, pline de oameni care nu merg în cafenele nasoale. Unde credeți voi că te duci acum când scapi de la meditații (puteți zice orice, câte ore de meditație poți suporta fără o cafea?!). Pe mine mă distrează toată chestia asta, dar se duce dracului toată liniștea și tot cheful de a sta pe un fotoliu în timp ce savurezi ceva cald. Ei bine, după ce ai socializat, pleci acasă cu paharul, pahar pe care îți scrie nenea ăla de acolo ce vrei. Gen Snoopy, dacă Vincențiu nu-ți place – un concept fain de altfel, pentru că ți se pare că toată tevatura e pentru tine. Odată ajuns cu paharul acasă, ce te-ar opri să pui a doua zi cafea făcută de tine în el? dacă se nimerește să cobori în fața blocului cu el în mână ce? Ei bine, acum intră în scenă heitării:

În primul rând trebuie să fii prost – apropo de asta – să dai atâția bani pe o cafea. Care e oricum nașpa. Oricum nu-ți permiți să tot bei cafea acolo. Dacă îți permiteai, nu plecai cu paharul acasă. De fapt ești un țăran care pune cafeaua lui în paharul ăla. Dacă nu erai țăran, la cafenea, cereai cafeaua în cană. Ai fi băut-o acolo ca pe o altă cafea, unii tineri puteau crede chiar că ți-ai adus-o tu și e Illy. Dar nu, a trebuit să ieși în fața blocului cu paharul ăla în mână. Știi că majoritatea – pe numărat, o spun blogării – cumpără cafeaua de fapt pentru pahar? adică mai apoi să aibă în fiecare zi cafea la ibric Starbucks? nu știai? așa e. Sunt proști ăia care merg acolo, că nici măcar nu e bună cafeaua. Sunt snobi.

Nu puteți spune că toată povestea nu e amuzantă. E unul dintre acele lucruri care nu poate fi ceea ce e de fapt – doar o cafenea. Sunt lucruri complicate, sunt lucruri pentru oamenii inteligenți, sunt lucruri care ar trebui să-ți dea de gândit. Ocazional merg și eu și îmi cumpăr cafea – rece sau caldă. A, și biscuite cu caramel. Serios, acum nici nu știu cum ar trebui să mă simt când fac asta. Știu doar că e mult mai complicat decât pare.

Advertisements

11 comments

  1. Data viitoare cand iti iei cafea de la Starbucks in paharul acela pe care-ti vor scrie numele, bea cafeaua doar pe jumatate. Si apoi las-o acasa intr-un loc ferit, asa vreo 2 saptamani. Daca gasesti mucegai iti platesc greutatea cafelei in aur.

  2. Nu inteleg la ce vrei sa te referi, de fapt, in articolul asta. Ca nu e sustenabil sa-ti dea cafeaua intr-un pahar din ala de ce material o fi el, sau ca oamenii sunt snobi? 😛
    Sunt de-acord cu ambele, doar ca nu imi dau seama de ideea principala.

    1. Ideea e că există un lanț popular de cafenele, produsele nefiind chiar ieftine. Noi românii ajungem să privim treaba asta din toate unghiurile foarte cinic, fără vreo concluzie. Unii or fi snobi, dar merită să risipești energie punându-i la zid?

  3. Concluzia e că e un ceva popular, ca multe alte lucruri pe lumea asta. Oricum ar fi el, ai dreptul la o părere, dar un consumul de energie pe motiv de cinism e inutil.

  4. Eu zic că până la urmă anti-snobismul vehement şi manifest nu-i altceva decât tot o formă de snobism, una de multe ori mai agresivă şi mai deranjantă decât să spunem un lănţoi de aur de jumate de kil terminat într-o cruce gigantică, atârnând pe o burtă aşijderea. Desigur că şi eu judec lumea, dar încerc să mă limitez să-l judec pe ăla care pute lângă mine în autobuz sau pe ăla care mă obligă să-l ascult pe Guţă la volum maxim (mă rog, poate fi şi muzică clasică, n-are nicio relevanţă). De aici şi până la a eticheta oamenii după o nenorocită de cafea pe care o beau sau nu, mi se pare cale lungă. Ce naiba poate fi atât de abuziv sau atât de grozav în băutul unei cafele încât să-l arăţi cu degetul pe “autorul faptei” sau să cazi în admiraţie în faţa lui?
    În rest, cafea Starbucks beau de obicei în aeroporturi, în timpul escalelor (acolo toate cafelele-s aberant de scumpe aşa că nici măcar nu pot fi acuzată de ceva :), declar că îmi place, iar restul vieţii mi-l petrec prinsă la mijloc între cei care mă dispreţuiesc profund că diagonala TV-ului meu n-are nici măcar un metru şi cei care simt faţă de mine cel mai profund dezgust pentru că am totuşi un televizor, acest izvor de incultură, în casă.

    1. De fapt, oameni ce se consideră intelectuali se întreabă, atunci când te văd cu cafeaua în mână, dacă ești snoabă, dacă ai bani – doar trebuie să ai un venit ca să dai 20 și ceva de lei pe o cafea, sau, dacă nu prea ai bani așa de felul tău, pe cine vrei să impresionezi cu cafeaua aia. Da, exact așa cum te întrebi tu de ce are ăla lănțoi la gât.

      Părerea mea e că ar trebui să ai televizor cu diagonală cât mai mare. Că e fain și poți pune ce vrei tu atunci când televiziunea prin cablu nu te satisface. Nu înțeleg de ce n-ai avea televizor având în vedere că sunt atâtea chestii faine.

  5. Măi Dam, dar știi că la Starbucks îți poți lua și cafea în cană de om normal, de ceramică, fără numele scris greșit cu carioca, nu?
    Eu nu-s cunoscătoare de cafea, iar aia simplă, la filtru (fără siropuri sau alte prostii), îmi place. Și n-am primit-o la pahar de hârtie decât atunci când am cerut expres la pachet. Dar nu mi-au scris numele și nu pot să-mi fac poze cool cu un pahar pe care scrie Oena sau Ioana sau Dana. 😦
    În fine, mai trec și eu pe acolo pentru stroopwafels (nu știu dacă tot la astea te referi și tu când zici de biscuiți cu caramel), deși-s cam scumpe. Și-atunci cana de cafea fierbinte e perfectă pentru pus napolitana deasupra.

    1. Eu îmi trimit prietena să cumpere în timp ce eu stau la masă și mă joc pe telefon. Apoi ea vine nervoasă că au călcat-o în picioare adolescenții care se înghesuie. Da, cred că așa cu cafeaua la cană – dacă vrei să o iei cu tine o primești în pahar de plastic sau de carton.
      Mie îmi plac alea cu zorzoane, de exemplu frappuccino – deși toate sunt cam dulci. Nu știu cum le zice la ăia cu caramel, dar sunt acolo lângă tejghea când plătești și cred că sunt 2 în pachet. Da, toate sunt cam scumpe și la noi (în Timișoara) e prea mare agitație și rar ai parte de senzația aia de lounge.

      1. Alea-s stroopwafels. 🙂
        Din cauza agitatiei am incetat si eu sa mai calc pe acolo, tot timpul e plin de adolescenti care-si fac selfie-uri si dramatizeaza excesiv.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s