Idei electronice

Vreau să reduc la câteva itemuri (așa cică se spune acum, cu accentul pe e) idei pe care le-am văzut pe net în trecutul apropiat. De notat faptul că aceste idei aparțin unor oameni pe care-i numim intelectuali. Sunt tineri, au o școală și au un nivel de trai peste medie. Așa că putem spune, cu un oarecare entuziasm, că mulțimea lor reprezintă un reper la nivel ideologic. Hai să vedem.

  • Sunt foarte mulți oameni proști – se referă mai ales la teritoriul României. Bine, toți am zis-o la un moment dat, toți am gândit-o, dar la modul serios, e foarte trist. E foarte trist că oriunde ai fi, în trafic, pe internet, în oraș, în restaurant sau în cârciumă ai mulți oameni proști în jur. Dacă ești convins că e atâta prostie în jur, e clar, civilizația din jurul tău se duce dracului. Cinic.
  • Proștii n-ar trebui să se reproducă. Bun, deci ăia de la punctul anterior nu prea ar trebui să aibă copii. E de știut faptul că problemele de tot felul vin de la sărăcie, dar totuși e grav să spui asta. E grav pentru că, la un nivel adânc, e vorba de discriminare și triere.
  • Proștii n-ar trebui să voteze. Într-un stat democratic (mă rog, hai să nu ajungem la discuții politice de 2 lei) nu există așa ceva. Societatea, așa cum e ea, hotărăște și alege.
  • Obsesia de a avea dreptate sau de a face cumva să pară că ai dreptate. Ei bine, cel puțin în România, dacă ai greșit/nu ai dreptate nu ești bun de nimic. Ești prost. Ești idiot. Dacă susții ceva, iar altul îți va demonstra contrariul, cel puțin în mintea lui ești prost. Dacă susții ceva, iar cel care încearcă să te contrazică rămâne în pană de argumente, și deci trebuie să facă un pas înapoi, e idiot.
  • Obsesia justificărilor. Te-a pus cineva în juriul de la Mastărșef? și cam ce ”expertiză” ai tu să-i judeci pe alții, m? a, ești bucătar, dar cum și pe unde, că la extrem, bucătari putem fi toți. E ușor să zici ceva sub un pseudonim, nu? astfel ori vei primii ovații și vei fi nominalizat pe internet, ori vei fi declarat înfrânt, iar lumea trebuie neapărat să știe cine e cel înfrânt. A, a folosi identitatea cuiva împotriva lui e doar o armă a luptei.
  • Privarea de drepturi – poate e dur spus, mă refer la rețelele de socializare. Practic dacă nu aduci un aport valoric, poate ar trebui să fii scos de acolo. Și nu, nu mă refer la injurii, jigniri și alt gen de ofense, ci la nimicuri. Pui poze cu citate? pisici? mâncarea din farfurie? hai, ne lași? ne manelizăm, sau ce naiba. Afară, până nu ne strică și pe noi! Observăm aici un lucru interesant: elita, să-i spunem, nu tinde spre un cerc restrâns, unde să nu pătrundă oameni sub un anumit nivel, ci vrea să-i scoată pe restul din cercul mare.

Deși nu fac politică, nu mă interesează, nu urmăresc, uneori mă întreb dacă intelectualitatea n-ar trebui să educe masele. Dacă da, poate? vrea? Probabil că mă regăsesc și eu aici, în ideile de mai sus, dar încerc să schimb ceva. În mine, pentru mine. Poate suntem toți egoiști, sau poate ar trebui să devenim.

Advertisements

2 comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s