Provocarea de 7 zile

Am tot citit că bloghingul ăsta e greu. E muncă multă. Adică să postezi în fiecare zi ceva cere timp, bani, dar mai ales timp. Din nou, e greu. E foarte greu. Desigur, nu vorbim aici de articole lungi și documentate, cu grafică neluată de pe alte site-uri și așa mai departe, ci doar de însemnări cât de cât. Știți voi, treaba se complică cu timpul ăsta, căci timpul înseamnă bani. Dacă muncim de rupem să publicăm ceva, cineva trebuie să dea bani.

Cât de greu o fi să pui ceva zi de zi? dam ăsta și-a propus să vadă ce înseamnă asta. Că cică nu poți spune că e ușor dacă n-ai făcut-o și tu. Ca să n-o mai lungim, treaba stă în felul următor: în următoarele 7 zile voi încerca să am minim un post pe zi – probabil cu mici excepții (delegații, diverse). Pentru asta am stabilit câteva condiții:

  • Voi contabiliza timpul necesar. Asta va include articolele propriu-zise și timpul aferent căutării de chestii pe net. Având în vedere că eu stau o mare parte din zi la calculator, timpul ăsta va fi rupt în multe intervale.
  • Articolele vor avea în general ca temă fotografia. Încerc să o iau cât de cât în serios.
  • Nu am absolut nici un plan. Nu m-am gând despre ce vor fi articolele, la asta încep să mă gândesc abia după ce termin postul ăsta.
  • Voi încerca să pregătesc un articol/zi, fără să profit de timpul liber din alte zile pentru a pregăti mai multe și a le publica 1/zi.

Astea fiind spuse, hai să vedem ce înseamnă asta.

Advertisements

11 comments

  1. “bloghingul ăsta e greu”, daca chemi prietenii sa vada impreuna cu time ultimul dvd cumparat sau daca blochezi reclamele pe net tot un fel de piraterie/hotie e (din moment ce astfel elimini potentiale vanzari), etc. … deh, daca vrem sa traim 100 de ani tre’ sa ne menajam (si) neuronii.

  2. Poti opta si pentru provocarile foto, circula unele pe facebook, ceva de genul: o foto pe zi, dar pe tematica data 🙂
    Si eventual poti explica tehnica folosita, ca sa se faca de-un articol ca presupun ca nu te lasa inima doar sa bifezi etapa ci s-o faci ceva mai consistenta.

    1. Da, sunt destule de spus și de arătat. Încep să cred că multe lucruri merg mai bine video. Dacă nu arăți o tehnică anume, foarte bine rezumată, sub forma unei prezentări, cred că e greu de urmărit. Video poți arăta mai multe și mi se pare că e mult mai ușor de urmărit.

      Eu aș face așa ceva cu fotografii ale altora care nu le prelucrează, ca și tine. Îmi dai tu o fotografie, eu îi fac chestii și vedem ce iese.

      1. Vezi că începem să ne comportăm ca niște bloggeri :))
        Chiar sunt curioasă de experiment, când ai timp de exorcizat niște poze mă anunți și-ți trimit cu tot interesul.
        Și eu mă gândeam la un exercițiu zilnic pentru blog (fără postări programate): o fotografie pe o temă stabilită de dinainte, un text între 50 și 500 de cuvinte, subiectul să fie diferit de ultimele două, zilele de weekend fac excepție (că-s pe coclauri poate) și cele în care public un jurnal de munte (lesne de înțeles de ce). Ce-aș mai putea să adaug? 😀

  3. @Claudia: cu pozele, te anunț. Ar fi interesant de văzut ce aduce în plus puțină prelucrare la unele dintre ele.

    Sincer, eu știu deja la ce concluzie o să ajung după astea 7 zile: se poate, dar nu merită. Nu merită pentru că atunci când ai multe de spus e bine să fie structurat și cizelat, lucru pe care nu-l vei face în fiecare zi. Am urmărit bloguri ale unor fotografi profesioniști și nu au activitate zilnică. Unde există o comunitate în jurul blogului, comunitatea aia începe să contribuie cu bani și materiale și poate ieși ceva frumos. Mie nu-mi place să am un blog cu multe lucruri mărunte, pe unde lumea tot trece că știe că sunt multe lucruri mărunte.
    Tu ai un blog unde pui experiențe personale, ceea ce mi se pare că dă valoare. Am văzut bloguri așa zise de travel unde autorul fie redă chestii citite de pe net, fie descrie relativ superficial o excursie. Câți surprind lumina caldă a apusului pe o creastă și câți pot vorbi despre asta? Dacă totuși vrei să scrii texte mai ușoare și mai scurte, poate ne spui una alta despre echipament, despre condiții, la ce să ai grijă când faci trasee etc.

    1. Știu ce zici, am avut la un moment dat o serie de „AMR x zile” când eram plecată în Cehia și voiam să treacă timpul mai ușor până la întoarcerea acasă. Unele postări au fost prostuțe de-a dreptul, superficiale.
      Apoi, legat de „domeniul” meu, deși nu e unul pentru că blogul e un amalgam (măcar e scris în același stil), sunt două categorii de bloguri: cele de travel și cele așa zise, „de munte”. Deja curg multe articole pe teme de echipament, de reguli, de „cum să”, multe dintre ele mă enervează la culme pentru scopul lor comercial (dacă nu fac reclamă la ceva atunci doar vor să atragă trafic). Eu nu scriu astfel de articole pentru că iau în serios subiectul și mi-e mai simplu să-mi povestesc turele unde nu fac nici un efort de inspirație sau organizare, textul curge de la sine.
      Am câteva astfel de postări începute, le tot cizelez și tot nu apuc să le public. Cine știe, poate poate…

      Mulțumesc însă pentru jurnalele citite, știu că sunt lungi și uneori mă pierd în amănunte, că așa e și pe munte, nu toate momentele sunt uau, altele doar sunt 🙂

      1. Legat de comercial, eu cred că problema e că lumea nu folosește de fapt produsele alea. Dacă scrii un articol despre un cort, ar trebui să fi folosit cortul ăla în diverse locuri, un interval de timp. Atunci e normal să aibă bune și rele, e normal să-ți placă foarte mult sau chiar deloc, iar părerea va fi sinceră. Mai mult, nu cred că un cort cât de cât poate fi atât de rău încât să-l faci cu ou și cu oțet de să se supere toată lumea.

        Și eu iubesc muntele și deci urmăresc chestii legate de. Din păcate ajung mult prea rar la munte, iar asta am de gând să remediez. Poate te pierzi în amănunte și poate că foarte puțini – poate nimeni – nu va înțelege ce voiai de fapt să transmiți. Ăsta e farmecul, muntele stârnește în noi sentimente puternice și fiecare percepe experiențele diferit. Dar e o senzație de-a dreptul spirituală când vezi că mai e cineva care percepe experiența similar ție.

  4. Câte noutăți azi pentru mine la Dam pe blog. Și dialogul ăsta al vostru, simt că nu sunt băgată în seamă. Aș fi stat și eu cu voi la taclale sau măcar aș fi asistat din margine.

    Dam , Dam, poți să surprinzi și frumos bloggerii/oamenii cu blog!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s