Păreri și blogări – un amalgam ciudat

Nu-mi dau seama dacă vreau să heituiesc ceva sau pe cineva, dar anumite posturi citite pe bloguri în ultimele zile îmi lasă o senzație de ciudat. Prin articolul de față încerc să-mi explic mie acel ciudat – mă rog, mie în primul rând.

A fost Untold circ ăsta, cică cu concerte, teatru, gimnastică, naiba știe ce. E cu cultură, e la Cluj, până să citesc anumite bloguri nu aveam absolut nici o părere. Rar gust asemenea evenimente, dar nu laud și nici nu condamn. Imparțial, deci. Observ că, în mare, blogării stau în două bărci:

  1. Untold ăsta e bun, fain, cel mai tare, e nevoie de el, iar dacă ceva nu-ți place e neglijabil;
  2. Untold ăsta trebuie arătat cu degetul datorită aspectelor negative apărute în urma organizării lui.

Citiți aici o părere. Citiți și comentariile. Logic, în oricare barcă ai fi, trebuie să-i contrazici pe ăia din ailaltă barcă. Astea fiind spuse, n-am înțeles de ce nu se pot accepta toate părerile – de exemplu nemulțumirea față de hărmălaia din Cluj, care hărmălaie a deranjat mulți oameni – și mai mult, de ce nu încearcă nimeni să scoată în evidență boemul din inima unui festival? Nu mai bine spui ce ți-a plăcut, decât să menționezi aspectele negative care, subliniat, trebuiau de fapt ignorate? De ce nu poate fi experiența personală ambalată frumos? Hai că poate v-am pierdut, să luăm mai bine un exemplu.

Pe lângă că jumătate din articol sunt de fapt laude și mulțumiri la adresa unora gen Coca Cola că există, sau, după caz, au ”surprins plăcut blogărul”, avem așa ceva:

”La Euphoria Biergarten, prețuri mari, ciorba rece și venită după o oră, în schimb ce am ronțăit de pe la ații, până a venit ciorba, părea bun, chiar și desertul.” Deci ciorba era rece, cam scumpă, dar restul părea bun. Na, focalizați-mă prost și spuneți sincer dacă asta nu e cea mai tristă chestie pe care ați citit-o pe un blog!

Unde vreau să ajung de fapt? la ceea ce înseamnă părere și/sau impresie pe un blog. Părerea și descrierea unui produs/eveniment a ajuns ceva atât de fad și de gri, încât nici nu mai contează cine ce a plătit. Orice lucru pe lumea asta are bune și rele, lucru care aduce un echilibru. Orice om normal le atinge și pe alea bune și pe alea rele iar tu, audiența simți că ai parte de normal. Nu-mi dau seama dacă sunt blogării slabi, nu au imaginație sau pur și simplu nu percepe nimeni experiențe personale pe care să le împărtășească. Ați auzit de Veneția? Acel oraș de poveste? Na, aruncați un ochi aici.

”Nascuta din spuma marii la fel ca Afrodita, Venetia nu poate avea decat o existenta eminamente colosala si prin excelenta tragica.” Na, și de la Șexpirismele astea la Cupidon care-ți trage săgeata în popou. Băi, din atâtea lucruri care se puteau spune, tu Biancă, las-o-n sarea ei pe Afrodita, mai mult nu se putea?!

E ciudat. E ciudat că părerile și impresiile sunt ceva obscur, un ceva pe care îl percepi ca fiind obscur, temător. E foarte trist faptul că, dacă nu ți-ai plătit biletul la concert, părerea ta nu prea are valoare. Foarte, foarte trist.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s