Blogu’, banu’ și principiu’

Știți ce ar trebui să facă dam ăsta acum? știu că nici nu știți și nici nu vă interesează, tocmai de aia am să vă spun: dam ăsta trebuia să verifice fundația unui stâlp de liră. Știți voi cum răsfoiește omul blogurile, nu găsește nimic dar totuși vezi unii care comentează cu pasiune, care îmbrățișează bloghingul ca ocupație ancestrală? mba, pe asta trebuie s-o știți. Na, păi când vezi atâta pasiune te duci la ăia pe blog, să te minunezi. Te minunezi, vezi vreo 15 articole heituibile și, dacă nu se propagă la nesfârșit o idee tâmpită, îți vezi de drum. Mbăi, astăzi s-au propagat 2 (doi) idei tâmpite.

1. De fapt tu, un blogăr oarecare, bețiv și oropsit de soartă – da, exact ca dam ăsta, dar nu te râde că și tu ești la fel – nu scrii pentru tine. De fapt scrii pentru cititori și pentru bani. Ba măi, așa faci. Aici la specialist și aici la noua senzație din grupul duduilor, Teodora. O să vedeți voi mai departe că nu e numai ideea asta, ăștia doi (ca mulți alții) o să tot turuie prostii.

Aici avem o problemă cu limba română, cu rațiunea, logica treburi de-astea. Nu înțeleg cum vine asta că scriu sau nu pentru mine. Cică dacă scriu pentru mine, de ce n-am jurnal – aici mergea o reclamă: numai la Cărturești, caiețel drăguț, colorat, cu o cămilă desenată pe el, elastic negru chiloțesc să-l țină închis, la doar 39.90 lei – ca să-l țin sub pat. Păi tanti, de ce să am jurnal d-ăla când aici pot să pun poze și iutuburi și heituieli de-astea? ă? Și dacă tot mi-am zis dam167 și pun și poze, de ce să nu le vadă și poporul? de ce să țin totul sub pat?

Deci nu scriu pentru mine, scriu pentru cititor. Deci pentru tine, cititorule, dam ăsta se duce în creierii munților, face poză, și ți-o pune aici sub nas. Dacă i-ai zice lui dam ăsta că vrei doar mare, nu și munte, dam ăsta ar fi numai la Costinești, nu? Bun, deci nici asta nu era. Pentru bani, mă! De fapt, în subconștient, damul167 din tine nutrește bani. biștari. lovele. chestii de cumpărat aifon. Da știu, n-o spui pe față, doar că ți se aprind ochii când vine Blogatu să-ți dea nu 15 lei, ci 300 de euro.

Treaba stă în felul următor. Îți faci blog pentru a oferi ceva. Pe tine, pe gama Farmec, articole despre cum să scoți ciocolata din biscuite, ce cărți ai citit, cum a făcut câinele diaree pe covor. Oferi ceva și o faci fie în mod profesionist (ești plătit de cineva să o faci), fie că așa vrei tu. Dacă tot privești cititorul ca pe un client, te interesează tendințele și afinitățile lui, dar tot nu scrii pentru el. Chiar dacă te plătește cineva să-l mulțumești nu scrii pentru el, ci tot pentru tine. Pardon, nu scrii pentru tine, ci prestezi o activitate în folosul tău. Cât de greu poate fi să înțelegi asta? câtă limbă de lemn să umpli de carii pentru ceva atât de simplu?!

2. Preț, sau a te vinde pe nimic. Că sunt concursuri,  că e cu advertoriale, că nu merge așa, e vorba de un serviciu. Dacă tot oferi serviciul ăla da, poți pune tu o valoare. De notat faptul că are și piața un cuvânt de spus, dar hai să presupunem că valoarea ta e.. valoarea ta. Nu știu ce înseamnă ”a te vinde pe nimic”. O fi 15 lei, 20 de lei, o mie de lei, după avuția fiecăruia. DAR. Blogărul are comunitate, deci aia e valoarea lui, nu? chiar dacă tu cumperi un articol, el muncește, nu? Nu. Pentru că rezultatul e un rahat. Ăsta e un rahat. Ăsta e și el un rahat (articolul, zic), să nu vorbim numai de femei. Nu, blogării sunt oameni normali, articolele sunt de rahat. Pentru că vine cineva ca eMag sau Vodafone să ceară ceva de rahat. Cât, mă, cât să valoreze un rahat? Ești tu CristinaTeMe, iar la tine un rahat e mai scump? ok, dar tot rahat e. Tâmpenia, în viziunea blogărilor ca Teodora, e că tu ca blogăr crești liniar, iar la un moment dat vine tot ăla de la eMag să-ți dea muuuuult mai mulți bani pentru același rahat. N-o să vină, pentru că tu nu ai cum să crești cu rahaturi. Investiții nu faci, documentare nu faci, ceva original nu faci. Nu, tu ți-ai luat domeniu propriu, că așa ai văzut tu în filmele blogosferice, mai pui pe unul sau altul în fund și de, cumva speri să meargă. De asta nu e unul în stare să spună ce e bun și ce e prost pe bloguri. Avem așa ceva. Mai cu roz, mai că treceți voi pe la Tonomata să vedeți ce sfaturi dă, mai mergeți la PR beta workșop, vedeți voi, mai învățați cum să puneți pe tuităr articolele și na, o fi cumva. În contextul ăsta e atât de faină aia cu ”strică piața”, mai că îmi vine să mă tăvălesc pe jos de râs. Într-o lume ideală, orice șprițuitoare merită banul greu, nu? orice blogăr, oricât de catolic e el, cade în limbă la banul greu, nu? Și așa avem rahatul scump și lumea mulțumită.

Așa, ca o paralelă, m-am dus și eu pe coclauri, să fac poze. Vorba aia, am scos alea 7 kg de echipament, am coborât printre crengi, m-am băgat în râu, astea. A, am și rupt un trepied. Am făcut niște poze vreo oră – deși n-am muncit ca blogării să scriu pe genunchi – am venit acasă, am fotoșopat, astea. Ce am zis? hai să încerc să iau bani de pe munca mea. Ce am făcut? m-am dus dracului pe un site unde se vând cadre și am vândut. Cadre. Nu m-am lamentat pe blog cum că vai ce durere și ce muncă și articolele e gratis și trebe reclamă și adevrtoriale că munca nu e pe gratis și vai dar merit și eu ceva și vai unii se vând pe nimic. Morala? fă-l și vinde-l. Nu posta imbecilități pe blog, ci fă și vinde, dacă asta vrei să faci. În loc să muncim și să vindem ce muncim, frumos și cinstit, hai mai bine să o scăldăm în toate apele, nu?

Acum vine Marius Sescu de braț și îmi zice pe un ton mieros, cald, dar nu slugarnic: – Bine, ești tu finuț și te lauzi că ăia 300 de euro nu impresionează, dar dacă ți-ar da eMag ăia pe care îi porcăiești tu, așea, vreo 10 mii de lei? ă? și rânjește moldovenește.

– OMG, OMFG, băi Marius! Păi pun orice îmbulinare a prețurilor pentru banii ăia! Păi Marius, tu știi ce iMac îmi trag de banii ăia? Mă umplu de de-alea cum sunt la Teodora în poze. Acum serios, Marius, n-o să vină. Că un blog cu toate poveștile n-o să strângă o comunitate de milioane, că nu ești canal de YouTube. Dar hai să zic ca tine că da, dacă vine ăla și-mi dă 10 mii de lei da, are advertorial la dam ăsta pe blog – asta așa, de dragul discuției.

Na bun, fundația aia.. coeficient de frecare 0.40…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s