Să heituim, totuși.

În cazul în care ați mai trecut pe aici (da, cu toți 3 vorbesc) ați observat că am lăsat-o mai moale cu heituiala. De ce? pentru că m-am simțit stingher printre atâția heitări. Vorbesc foarte serios, plin de hateri peste tot. A trântit unul ceva pe facebook? 3 articole pe bloguri. Vreo investiție în transporturi? pac, unul care nu se pricepe i-a biciuit blogosferic. Ai tu o afacere, dar ceva nu i-a plăcut cuiva? ei bine, vei da faliment pentru că nu îți tratezi clienții cum trebuie.

La un moment dat am dat și eu peste un articol. Stai să caut. Gata. Am citit. Am recitit. M-am gândit puțin. Deci tanti asta Spioana corectează o postare pe facebook. Coincidența a făcut ca acea postare să fie o poză de la o pițerie. După mai multe manelisme, apare patronul pițeriei care spune că de fapt el e reprezentantul pițeriei. Păi stai, maică, că tanti asta Spioană îi explică că de fapt toți ăia care au pornit manelismele reprezintă pițeria. A, mai mult, patronul se pare că avea cont comun cu soția – orice om inteligent știe că n-ai voie să faci așa ceva –  e interzis de blogosferă. Na, concluzia e că ăia cu pițeria nu știu să facă social media. Acum, între noi, oamenii normali, dacă ăia au vrut s-o manelească pentru o cratimă, sunt liberi să o facă. Dacă Spioana a vrut să scrie și pe blog că au manelit-o ăia, e și ea liberă să o facă. Trist e că asta se întâmplă în ultima vreme în toată blogosfera. Ăsta e magistralul conținut – heituiala slabă, fără argumente, fără documentare, cu eterna concluzie că cineva nu știe social media.

Normal, am scris un paragraf la fel de inutil ca povestea cu pițeria, dar voiam să înțelegeți că nu mai sunt un heităr, ci doar un peștișor într-o baltă cu apă blogosferică stătută. Am ajuns la concluzia că nu mai merită să combați lucruri mărunte tratate superficial. N-o să te documentezi despre niște lucruri doar pentru că trântește careva o părere superficială. Nu vrea să știe mai mult, el a aruncat ceva și aia e.

Hai să ne refugiem în blogosfera locală pentru o mică heituială de luni. Așa, una de final, una de pensionare. A fost cu conferință la noi aici pe Bega. Nu mă interesează dacă bine, rău, dar hai să facem niște analiză pe text. Se dă:

”Deși Calif e de mai mulți ani pe piața bucureșteană, eu n-am auzit de ei decât odată cu campania în care au fost implicați niște bloggeri. Bine, cum e un fast food din București, probabil nici nu eram targetul țintă să afle despre el. Ce trebuie să știți despre Calif e că spre deosebire de o shawormerie normală, la ei lucrurile se întâmplă puțin altfel. Da, e un fast food, însă făcut și organizat cu mai mult cap și cu mai multă grijă, dar și cu mai multă atenție la detalii și la consumator. Și cu o echipă de marketing care are grijă să poziționeze foarte  bine brandul  pe online-ul românesc. Au avut o grămadă de idei originale și out of the box pentru promovare și pentru atragerea clienților, dar mai mult de atât, au făcut imposibilul și-au educat clientela să renunțe la „shaworma cu de toate” în favoarea unui produs-rețetă proprie Dil Kebab. Pe mine una m-au convins și la următoarea mea vizită în București, știu unde o să mănânc cel puțin o dată.”  ne spune Tomata cu Scufiță.

Deci Calif ăștia sunt fast food, dar nu șaormărie normală. Ei sunt mai altfel. Nu știu mai cum, dar sunt altfel. Că se promovează altfel. Deci dacă te duci acolo va fi mai altfel, pentru că Calif e altfel. Mai organizat, mai cu cap, mai cu atenție, mai cu idei originale. Sunt sigur că orice om normal caută asta la un fast food: ORICE ALTCEVA ÎN AFARĂ DE MÂNCARE. A, era un produs rețetă proprie. Probabil e ca și o pița rețetă proprie, unde adaugi un ochi de păstrăv. Nu e pița, e produs rețetă inventat de tine. Trecem peste, că nu ăsta era subiectul.

Măi oameni buni, dar Tomata cu Scufiță NU ERA TARGETUL (A SE CITI TARGHETUL!) ȚINTĂ! Dacă ești țintă, înseamnă că ești vizat ce ceva. Da, mai corporatistic așa, ești target. Adică ceva ți se adresează, te vizează. Băi, cum naiba să fii, mă, target țintă? Adică nu ești vizat de ceva al cărui obiect nu erai… nu știu, stai că m-am încurcat. Deci. Să luăm un exemplu.

Targetul articolului sunt ăia care nu înghit blogosfera. Ținta articolului (în fond și la urma urmei tot ăia) sunt de fapt ăia de le spune target care sunt țintiți de articol? Măi oameni buni, cum naiba să scrieți așa ceva? (știu eu că sunteți mai mulți, dar poate sunt sunteți în target). Dacă există vreo mamă a pleonasmelor, targetul țintă e. Un idol, un chip cioplit al pleonasmelor, targetul țintă e.

Cu părere de rău, coerența și bunul simț nu au fost în target. Țintă.

 

Cu părere de rău, cam pe aici se oprește dam ăsta din heituit. Criticile, descrierile și ideile din blogosferă sunt atât de slabe, încât completarea lor cu ceva e de prisos. Părerile emise sunt atât de slab documentate încât nu mai pot fi continuate, îmbunătățite sau dezbătute.

Advertisements

5 comments

  1. Salut, ce frumos e ping-back-ul.
    Doua lucruri vreau sa spun: Nu mi-a scris patronul ci managera, iar articolul ala era un sfat nu neaparat o hatereala. Oricum scris mai mult pentru amuzamentul unora, d-aia am pus later edit in care explicam totusi ca e amuzant, dar nu e, totusi. Nu e amuzant nu pentru ca wow nu stiu ei sa faca Social Media, nu e amuzant pentru ca sunt agramati. Ceea ce e trist.
    Al doilea: Calif este mai mult kebab-arie decat shawormerie, iar ei fac o multime de lucruri bune si dragute. Iar promovarea lor in social media este destul de frumoasa.

    1. Se pare că suntem toți agramați, pentru că toți facem greșeli. Chestia aia cu cratima am văzut-o la mulți și e o greșeală datorată lipsei de exercițiu în scriere.
      Eu nu cred că așa arată un sfat. Eu zic că dacă facem un sondaj n-o să prea iasă că articolul ăla arată a sfat.
      Calif fac o mulțime de lucruri bune și drăguțe?!

      1. Este un sfat la final. E drept, ca nu mai ajunge lumea acolo. Dar este. In stilul meu. 🙂
        Iar tocmai d-aia m-am legat de lipsa de cratima pentru ca era mai mult o gluma – locala, 3/4 din articol. Este in continuare. Nu cred ca povestea cratimei se datoreaza lipsei de exercitiu, cred ca se datoreaza neinteresului in scriere. Ceea ce e mult mai trist. Dar n-am eu habar cati bucatari agramati mi-au facut mancare buna. Poate e mai bine asa. E mai trist ca stiu maghiari veniti din Ungaria si stabiliti la Cluj care scriu mai bine ca ai nostri oameni veritabili. Se intampla.
        Calif face o mancare buna, am mancat la ei si chiar nu mi-a venit sa cred. Nu stiu care-i secretul lor, dar o fac. Facebook-ul lor arata bine, preturile nu mi se par atat de mari (comparabile cu Cluj), au idei frumoase. Mi-ar placea si la Cluj sa fie un brand frumos de kebab-uri care sa faca mancare buna, altul decat “turcul” care doar iti tranteste “de toate” cantitati mari intr-o lipie, nici macar nu-i simti gustul.
        Dar si internetul asta e ca o shaworma, avem de toate si asteptam sa gasim firul de par in ea sau rosia putin pleostita sa avem motiv sa aruncam cu… alte rosii mai putin proaspete

  2. eu stiam ca prostia n-are limite … da’ tu decizi pentru tine daca (si in ce masura) e de prisos evidentierea ei … in fond, chiar si-n Hades nu-i musai sa fii Sisif.

  3. :)))) asta era buba cu targetul tinta?? Ma miram de ce nu intelegeam. Am gresit, tu, era publicul tinta sau publicul targetat. Nici nu mi-am dat seama ca am scris asa. Voi corecta.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s