Departe

8:30. M-am ridicat din pat și am aruncat telefonul. Dușumeaua de stejar radia în lumina caldă a dimineții, într-un dans al particulelor fine de praf. M-am apropiat de fereastră, m-am întins și am privit afară – un cer senin și albastru, parcă deja polarizat. Cu greu poate fi descris farmecul unei cabane din lemn de esență tare, în lumina caldă a dimineții. Crăpăturile lungi și misterioase de-a lungul fibrei fiecărei grinzi aduc o notă de mister, în timp ce marginile neșlefuite ale tăbliei patului aduc a rustic. Mocheta aspră, de un bej fad, așternutul alb și pernele maro întregesc paleta de nuanțe pastel ale dormitorului. Am îmbrăcat o pereche de blugi, un tricou negru, mi-am luat telefonul și am ieșit.

We bitch and we fight/Diss each other on sight/But this thing we do/These times together/Rain or shine or stormy weather”. Un espresor și cafea proaspăt măcinată, puțină scorțișoară și muzică în surdină – micile plăceri ale vieții. Jacobs cumva, parcă de acolo mi-au rămas porcăriile astea. Cum ar fi să te răsfeți zilnic în felul ăsta? Să ții în mâini o cană de cafea aburindă și să închizi ochii de parcă te-ar filma cineva? Nu te gândești la ecuații, timpi de expunere, dacă ai uitat sau nu să închizi ceva la birou. Nu. Trăiești micile plăceri ale vieții. În fine. Îmi place cana asta – are o formă clasică – ocru. Căni albe, galbene, verzi, roșii – asta e ocru. Rezemat de granitul negru și cu cana în mâna dreaptă, am aruncat o privire pe fereastră. Senin. Aparent nici un nor în șa, fără ceață în apropierea lacului. Îmi lipsește puțin drumul spre birou. E rutina de zi cu zi, parcă ceva lipsește fără, deși nu-mi lipsește mie. Am pășit spre tersasă. Terasa e mica, cam de 3 pe 3 metri. E o masă și două scaune, toate din stejar. Masa are crăpături și proeminențe, de la ploi și nopți reci, de la băuturile fine vărsate pe ea și de la roua dimineții. Am luat sticla de coniac și paharul, ambele reci și pline de rouă. Am stat câteva ore noaptea trecută urmărind stele, constelații, stele căzătoare. Mă rog, o constelație – Ursa Mare – că doar pe aia o cunosc. E fascinant să urmărești aparenta licărire a stelelor sau a galaxiilor îndepărtate, animate din când în când de luminile roșii și veri ale curselor comerciale. ”I never meant to cause you any sorrow/I never meant to cause you any pain/I only wanted to one time to see you laughing/I only wanted to see you/Laughing in the purple rain”. A, am uitat și trepiedul. Deși a fost senin, atmosfera încărcată acoperă norii Căi Lactee – am probabil câteva cadre, dar și alea focalizate prost.

20 de minute mai târziu ieșeam de sub duș și mă așezam la birou. Am deschis cutia poștală. Emailul, zic. Face parte din același ritual al dimineații. Indiferent că sunt acasă, la birou sau într-o altă locație, asta verific. Nu primesc mailuri prea des. Nu e ca și cum am fi într-un film american unde toată lumea vrea ceva de la tine în fiecare dimineață prin email. Îmi place biroul. Mă rog, consola masivă din stejar tratat cu ulei. Aluminiul laptopului, tastatura luminată, aparatul foto și… (de era și cana de cafea) parcă suntem iar într-o reclamă. Cum spuneam, câteva cadre focalizate prost. Sau prea mult coniac. Sau ambele.

Puțin contrast, lumină de fundal, desaturație, temperatura culorii cam pe la 4500 K. Da, prea mult coniac. Cam mult zgomot totuși, chiar și pentru ISO 3200. Am pus cardul înapoi în aparat și am pus aparatul lângă geantă. Lasă, și azi e senin. Mi-am adus aminte de schițele de aseară. Am umplut 3 pagini cu ecuații, aproape că am ajuns la forma lor diferențială. Cine nu are afinități pentru fizică sau matematică, ar putea spune că știu ce fac. Câmp gravitațional, forma generalizată a teoremelor lui Newton. Nimic. N-am nimic. Poți desena niște vectori, poți scrie încă odată lucruri de care vuiește internetul, dar tot degeaba. Dacă acea sclipire care să le condiționeze nu extistă, tot niște pagini măzgălite rămân.

Am ridicat privirea spre rafturile cu obiective. 17-55, 17-40, 70-200. Filtre. Niște filtre graduale mi-ar trebui. Și unul de densitate neutră. Voi coborî spre râu.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s