Dn7C – Transfăgărășan

Sunt sigur că știți despre ce e vorba, dar (m-am răzgândit și) las totuși un link despre, pentru cei ce vor să citească despre istoria acestui drum. Eu am citit odată. Am pornit din Sibiu pe drumul spre Brașov și am ieșit în comuna Scoreiu. Indiferent că iubești sau nu muntele, ești un împătimit al mașinilor, vrei doar să bifezi obiective turistice pupulare sau vrei să dai un check in pe facebook, trebuie să traversezi Transfăgărășanul. Dacă nu iubești munții poate nu vei fi atins până la lacrimi, dar e o experiență unică.

Am urcat prin pădure, spre Bâlea Cascadă, respectiv Bâlea Lac. Din păcate, atât la Bâlea Cascadă cât și la Bâlea Lac te vei lovi de o zonă dezordonată, cu tarabe, cu mâncare, brățări și pistoale de plastic, săbii de lemn și lume agitată. Dacă în apropierea cabanei Paltinul este o parcare privată unde poți parca în mod civilizat, pentru suma de 4 lei/oră, în rest vei avea parte de îmbulzeală, toalete cu taxă și dezordine. E acel opus al orânduielii, de la potecile aleatoare până la miresele fotografiate pe malul lacului. Și da, asta se întâmplă în timpul săptămânii, nici nu vreau să mă gândesc ce e în weekend.

Voi trece totuși peste. Partea spectaculoasă a drumului este urcarea de la Bâlea Cascadă cu popasul la Bâlea Lac și coborârea spre cabana Capra. Continuarea se face prin pădure, pe un asfalt mai tot timpul suferind, cu gropi, lipsa marcajelor și meandre care pot deveni plictisitoare pentru pasageri. Peisajul se schimbă puțin în apropierea lacului Vidraru, unde se adună mase de oameni iar atmosfera devine mult mai animată, și continuă cu cetatea Poienari, sfârșitul fiind împrejurimile orașului Curtea de Argeș. Deși la modul teoretic poate fi comparat cu alte șosele alpine precum Transalpina, practic e complet altceva. Îți oferă alte senzații, alte emoții alambicate, alte experiențe. Munții sunt alții, cerul e altul, vântul e altul, aerul e altul. Șoseaua e alta, asfaltul e altul, măreția și aroganța piscurilor e alta, pur și simplu ai parte de o gazdă cu o altă personalitate – simți că ai ajuns într-un loc unde ți se permite să exiști, un loc unde ai doar, uneori, senzația de control. Nu cred că pot descrie astfel de lucruri în cuvinte, cel puțin nu eu, pentru că nu am un astfel de dar. Voi pune câteva cadre, cadre care cred că sunt destul de comune. Deși am oprit aproape în fiecare refugiu și am făcut 2-3 cadre, majoritatea nu au suflet, nu cuprind esența locului, și asta m-a dezamăgit pe moment. Abia mai târziu am înțeles că un asemenea loc nu poate fi redat numai de sticla unui obiectiv și un celuloid sau un senzor digital. Poți face poze, sau poți simți frumusețea acestor locuri cu toate simțurile.

IMG_0862

IMG_0862bw

IMG_0870

IMG_0873

IMG_0873bw

IMG_0935

IMG_0937

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s