Cuget literar de vineri

De fapt așa, o heituială ușoară, un fel de grătar pe o limbă de iarbă lângă grădina zoologică, un fel de plimbat cu bicicleta pe lângă pista de biciclete, un fel de eveniment fără ROI etc. – nu știu ce să mai zic că oricum nu sună bine. Mă rog, oricum ar fi, când ai gânduri de-astea risipite, stătute și pe cale să mucegăiască, intri la Vienela. Vienela în sensul de blogăr de ocazie, blogăr care se crede oarecum profesionist. Advertorialist profesionist.

”Mulți uită că blogurile, în marea lor majoritate, sunt simple jurnale online, nicidecum capodopere literare.”

Nu știu dacă să-i spun ironie, dar nu-i așa că-i interesant să scrii despre blog și blogosferă, fără să înțelegi măcar ce e acela un blog?! Gospodinele de serviciu nu par să înțeleagă că blog = site sub o anume formă, nicidecum acel loc unde scrii verzi și uscate pentru simplul fapt că nu poți scoate ceva mai bun. Pe un site poți prezenta, dezbate, crea, prezenta etc. Da, merge și cugetul de la ceaiul de dimineață, dar nu asta e esența.

”Cu ce vă deranjează dacă noi, gloata mediocrității, nu putem urca mai sus de clasa a patra și continuăm să scriem compuneri pe bloguri, în loc să ne delectăm cititorii cu texte care să le încrețească mintea, în timp ce ar incerca să afle ”ce a vrut să spună autorul?” ”

Păi, dacă vezi un obiect, un text, un ceva, cugetul din tine răcnește, îți faci o părere, măcar pentru sinele tău. Măcar lăuntric strigi ”ce frumos!”/”ce urât!”; cum ai putea oare, când citești un text, să nu-ți faci o impresie? Dacă textul e prost, e prost. Nu știu dacă oamenii sunt deranjați în general, dar textul tot prost e.

Scriu rândurile astea pentru că mi se pare ciudat modul în care încadrează unii blogări textele ca fiind texte cu caracter literar și/sau beletristic. Unii încă nu au trecut de procedeele artistice învățate în clasa a patra și de simbolisticul lunii în poezii. Simpla idee ”ce a vrut să spună autorul” denotă lipsă de imaginație și de cultură. Autorul spune, creează un context sau un decor prin care te îndeamnă să sapi mai adânc.

Dacă vrei să scrii, fă-o. Dacă blogul duduii nu știu care nu spune mare lucru, dacă ceaiul nu era bun și nici afară nu e soare, scrie și tu despre eroi intergalactici, cetatea peștilor patrupezi, brendurile carnivore sau orice altă închipuire. A, nu poți crea nimic? Nu poți da naștere la nimic? Nu poți vopsi blogul în nimic? Și cu toate astea ne întrebăm, ce are de fapt lumea cu textele?!

Recunosc că nu înțeleg limitele acestor texte blogosferice:

  • la Nord – blogării profesioniști – nimic nu trece mai departe;
  • la Sud – Dunărea, logic;
  • la Est – Haotik sau spațiul cosmic în așteptarea singularității;
  • la Vest – Eminescu.

Eu cred că valoarea textelor unui blogăr (hai să zicem valoare sentimentală) e dată de advertoriale. Acolo trebuie să spună ceva despre un ceva, când de fapt n-au nimic de spus despre acel ceva. Cred că uneori e atât de greu încât doare.

Dunia, liber dacă ai completări.

Advertisements

One comment

  1. Ai ținut să mă bagi în discuție! 🙂

    Completez: nu mai suport să aud și să vad scris marea majoritate și foarte special. Da, și eu greșesc, nu sunt o instanță, dar mă corectez.

    În rest, stau în margine și urmăresc reacțiile, dacă obții reacții.

    Foarte ludic formulate limitele textelor blogosferice. Aferim!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s