Realitate vs. blogări

Apropo, e dă pă Linux Mint. După cum probabil știți, a fost proiect. Heituiala plutea oarecum în aer, deși speram să nu am ceva anume de zis despre. Mai o poantă pe tuităr, dar mă gândeam că acolo se va opri totul. Părerea mea sinceră e că evenimentele de genul sunt inutile. Inutile pentru noi ăștia care nu participăm. Blogării, am observat că se distrează și bine fac. E părerea mea, nu am pretenția să o mai împărtășească cineva. Dar. În urma proiectului, blogării scriu – da, e un fel de a spune. Care e de fapt treaba cu evenimentul? zice domnișorul. Acum nu știu voi, dar pentru mine acel post e o ofensă la adresa tuturor cititorilor cu o inteligență cel puțin medie. Dezvolt.

Orice om rațional mai râde de treaba cu pișcotăritul, dar astea nu înseamnă că arată cu degetul cum că ar fi fost careva mituit cu mâncare și bere. Nu zic că nu ar putea fi cazul, dar, rațional fiind, ai trecut peste ipoteza asta. E pur și simplu în afara unei gândiri decente. Se întâmplă, dar nu consumi energie cu. Pișcotăreala aici e faptul că o turmă de blogări au fost aduși la brenduri (indiferent dacă au mâncat și băut dau nu), iar în consecință aceștia NU SUNT ÎN STARE SĂ SCRIE UN ARTICOL DECENT. Ai venit, ai văzut, te-ai plimbat, ai socializat, te-ai întors la tine în sat. Dar un articol, măcar!

Acești blogări au fost duși la Cramele Recaș. Au aflat că se exportă multe vinuri. Au mai aflat că ăia cărora li se exportă le plac respectivele vinuri. A, și mai era curat acolo. Băi, dar vinurile? Coama Lupului, Dulceața Ogarului, alb, verde sec, dulce, sărat, soiuri de struguri, vinuri de colecție, prețuri etc.? Adică erau profesioniști ăia de acolo? Serios? Vinurile de Recaș sunt apreciate și la nivel național, nefiind vorba de ălea de 6 lei de la colț de stradă. S-a interesat vreunul? A căutat vreunul? Se pricepe vreunul la vinuri? Așa, cât de cât, în 5 rânduri, că doar n-om scrie acuma cărți despre. Totuși, au degustat niște vinuri. Bine, rezultatul a fost că Oana a găsit un vin pe care l-ar cumpăra. Blogării au aflat că respectivii de la Recaș merg în vizite la cramele care se laudă că vând vin de Recaș, și cumpără vin spre a face probe? Pentru a-și menține standardul de calitate? Vă rog, un copi peist la dam ăsta, că eu n-am văzut pe vreun blog.

Fabrica de bere Timișoreana. Mă, acolo e un material fosilier adus din Mexic. Nu știu voi, dar eu mă consider norocos că asemenea lucruri se revarsă asupra culturii mele. Fosilier, auzi! cât de tare!

Andrei Crivăț. Deci oameni faini, Oltea și plejcavița. Super, maică. Vă propun să savurăm citatul:

De aia zic c-a fost așa fain la Timișoara Brands Tour. Pentru că am râs de-am zăpăcit și pentru că am aflat lucruri care mi se par interesante și pe care nu le știam.  Și în plus, am revăzut câțiva oameni care mi-s foarte dragi.

Băi, dar dintre toți blogării, unul în teniși, altul cu părul în vânt, toți pasionați de scris, chiar nu poate ieși nimic? Dacă vă întrebați de unde aceste articole, ei bine ele sunt promovate de organizatori ca fiind bune. Sau poate că nu-s bune, dar altceva nu e. Sincer, n-am nimic personal cu vreunul dintre oamenii care au participat la treaba asta și, deși poate vă vine greu a crede, mă bucur că s-au simțit bine. Dar dacă tot ai fost adus, cazat, hrănit și plimbat, e așa greu să faci un pustiu de bine și să publici un articol decent? Peste o săptămână, 2 chiar. Când ai timp. Documentează-te, gândește și apoi scrie-l. Nu știu voi, dar eu unul mi-aș bate singur obrazul. Așa, în fața compiutărului, când nu mă vede nimeni.

Nu pot decât să admir organizatorii pentru conținutul aruncat în blogosferă.

 

 

Advertisements

2 comments

  1. Organizatorii consideră articolele blogărilor ca fiind bune şi le promovează ca atare, pentru că tipul ăsta de texte ajunge acolo unde trebuie mult mai repede. Scopul nu e ca publicul să afle informaţii relevante sau să-şi îmbunătăţească nivelul culturii generale. Scopul e ca brandul să devină vizibil.
    Iar ,,calea periferică” (aşa parcă-i zice) funcţionează de minune, în general, în mass-media. Persuasiune prin apel la emoţiile oamenilor, nu prin calitatea sau cantitatea argumentelor (raţionale) aduse.
    Iar blogărul devine un instrument extraordinar de eficient. Articolul Oanei este foarte bine scris, de fapt, şi serveşte exact scopului general. Au umanizat un brand. I-au dat o poveste, l-au asociat cu emoţiile unei fete şi cu experienţele ei reale şi sincere. Pentru ei, e mai mult decât decent, de fapt. Şi funcţionează.

    Pentru companii e irelevant faptul că mai există câte-un dam d’ăsta care se simte intelectual jignit de lipsa unor articole documentate, complexe, informative si, eventual, şi critice sau imparţiale 🙂

    1. Eu mă cam îndoiesc că vinurile de Recaș caută vizibilitate în blogosferă. Printre cunoscători se știu destule, nu e ca pe bloguri, că acum au văzut că e curat acolo printre butoaie. Au umanizat ce? Se vede că cu scris ceva că au fost chemați acolo. De fapt toată treaba e organizată de blogări, pentru blogări.

      Normal că pentru ei e irelevant că zice dam ăla una sau alta. Eu sunt consumator, iar din postura asta mă plâng de publicitatea de prost gust (când există) și de serviciul/produsul specific. Că pentru ei simplul fapt că e reclamă e decent nu mă miră, doar au premiat aia ”fan brânză”. Dacă nu ești oripilat când citești așa ceva e clar…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s