După 7 ani

Astăzi blogul lui dam ăsta a împlinit 7 ani. În loc să fiu grețos și să o iau cu evoluție și expertiză, social media, campanii și proiecte… a, stai, și muncă! muncă căcălău! căci la blog e multă muncă, bă! Na că nici nu știu cu ce să continui după atâtea virgule puse aiurea. Revin. Deci n-o să fiu grețos, teribil de modest sau nostalgic, ci o să vă spun pe bune cum e cu bologul ăsta în venerabila-i bătrânețe blogosferică.

După 7 ani, blogul n-a evoluat. Gen social media, zic. Că nici nu trebuia să evolueze. E un blog unde pun poze și îmi spun părerea.

A, după 7 ani, dam167.wordpress.com e un blog unde pun poze și îmi spun părerea.

Nu, nici după 7 ani n-am brand personal. Poa’ să fie la ofertă de PAȘTE, nu-mi trebuie.

Încă nu fac parte din comunitate. Oricare ar fi ea.

După 7 ani, sunt unele perioade în care am timp de blog, altele când nu.

După 6 ani și ceva mi-am făcut cont de tuităr. Nu, nu-mi promovez articolele. De-aia.

Tot după 6 ani și ceva am ratat ocazia de a scrie advertoriale cu 5 euro. Lol. M-am râs.

După 7 ani mi-am dat seama că blogosfera mă face să par mult mai deștept și mai cult decât sunt. E de moral.

După 7 ani răsfoiesc mai puține bloguri. Nu, majoritatea sunt la fel de proaste, doar ca acum prefer să citesc chestii mai tehnice.

După 5 ani m-am hotărât să scriu o carte. Pă blog. Mai e, maică, merge greu.

Nu, nu promovez blogul pe facebook.

După 7 ani e la fel ca după 6. Sau după 5. Sau după 4. Ați prins ideea.

După 7 ani observ că mai sunt și alții care după tot 7 ani nu simt nevoia să se laude cu ”proiecte” care nu contează.

După 7 ani cred că sunt mai bătrân cu 7 ani.

După 7 ani n-am făcut bani din bloghing. Și dacă aș fi putred de bogat, parcă asta m-ar face să mă simt sărac.

După 7 ani pot spune că am un blog de 7 ani.

După 7 ani, vor fi 7 ani și-o zi.

După 7 ani, parcă nici pișcotăritul nu mai e ce-a fost. Deși bugetele cresc.

După 7 ani, cred că wordpress mi-a făcut cadou niște trafic. Am vreo 7 vizualizări și 2 unici azi! e? e?

Stai, că nu sunt singurul.

 

Tu ce ai scrie după 7 ani de bloghing? – nu e o întrebare la care să răspundeți efectiv, voiam doar să fiu de gașcă. Gașcă pă social media, zic.

 

 

Advertisements

8 comments

  1. 7 ani, Dam? Dar ce cifră plină de simboluri. 🙂 Mulți ani înainte! Noi când ne vedem? Mi-ai promis. La pedalare ai fost duminică?

    1. Mie îmi place să circul cu bicicleta, nu mă interesează proiectele. Pedalarea a însemnat o șleahtă de indisciplinați care n-aveau altceva mai bun de făcut duminică. Sau mai rău, oameni care susțin public mersul pe bicicletă.

  2. Domnul Dam furiosul latent, fii măi omule înțelegător și tolerant, ce naiba?! Și iar te fofilași, răspunde la întrebări, nu doar la o întrebare. 🙂

    1. De ce să fiu tolerant? Piciul pe bicicletă, pe mijlocul pistei, tata în spatele lui mergând în zig-zag iar mama în față, vârf de lance. Toate astea pe o pistă de biciclete unde trebuia să se circule pe două sensuri. De ce, întreb din nou?

      Da, știu că ți-am promis, dar toată lumea trage de mine. Lucrări de publicat, predări de făcut și, probabil noaptea, detalii de execuție. Și nu, nu câștig cât crede Ghindaa.

      1. Zău Dam, nu am dileme în direcţia asta. Şi nu era chiar o întrebare. Îndrăznesc să mă mai mir şi eu din când în când. De obicei sunt inofensivă.

  3. Treaba cu “oameni ce susţin public mersul pe bicicletă….” nu o pricep. Cum să susţină? În particular? Sau mersul pe bicicletă e aşa …chestie elitistă, doar pentru iniţiaţi?
    După 7 ani aş scrie ca şi după 6 ani sau 5 ani, etc..Adică atunci când aşa avea timp, despre ce aş crede eu că e interesant pentru mine în acel moment. Dar eu nu pricep când ai tu atât de mult timp să umbli pe net, descoperind bloguri de care eu habar nu am, dacă zici că munceşti mult şi pe bani buni?! E mai mult o mirare, nu îmi răspunde.

    1. Mersul pe bicicletă nu e o chestie elitistă. E mers pe bicicletă. La fel ca în cazul blogărilor, o turmă de oameni se adună ocazional. Să încurce. La adunare au participat 5000 de bicicliști, cică. În mod curent nu cred că circulă nici 10% din ăia, așa că mă întreb: pentru ce? Și când se adună sunt indisciplinați în trafic și nu ai loc de ei nici ca biciclist sau pieton, ca să nu mai zic de șoferi.

      Au fost perioade când aveam timp. Blogurile, în general, nu înseamnă o lectură complexă pentru care trebuie să aloci timp și atenție.Blogurile, asemeni unor reviste, se răsfoiesc – mai ales când dai de unul care scrie o idee penibilă în 600 de cuvinte, având impresia că știe să scrie. Apropo de citit, am dat azi de un articol pe Wikipedia unde era un avertisment cum că definițiile de acolo (era vorba de niște relații de calcul pentru niște curbe efort-deplasare determinate empiric) nu sunt pentru oricine. Culmea, era un articol incomplet, de tip ciot. Adică la teoria relativității sau serii Riemann nu există avertismentul, în schimb la câteva rânduri ce nici măcar nu evidențiau relații matematice îți sărea în ochi. Asta ca o parabolă.

  4. Cred că a depins de cine a scris articolul, treaba cu avertismentul.
    Nu sunt doar lipsuri informaţionale acolo, sunt şi erori. Plus că unele lucruri le găseşti doar într-o limbă..Oricum, wikipedia nu poate cuprinde toată ştiinţa lumii. De unde atâta spaţiu?
    Blogurile sunt mai degrabă jurnale, mai bine sau mai aiurea scrise. Sunt o lectură facilă, nu zic…dar de unde aşa mult timp? Asta era retorică, pentru mine.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s