Advertorialiștii

Advertorialistul este acea specie de blogăr a cărui activitate profesionistă este scrisul advertorialelor. Advertorialistul și-a făcut blog. Acum 6-12 luni. De atunci scrie și o face cu pasiune. Și-a făcut blog că a auzit că e rost de ceva și, vorba aia, nu e ca și cum ar cere de mâncare – el, blogul, zic. După această lungă perioadă de blogărit a hotărât că e timpul să-i fie remunerată blogăreala. Nu, nu așa pur și simplu, ci după ce a observat că e cu zelist, că are puncte, 20 de oameni îi citesc blogul, astea.

Ce e acela un advertorial, desigur, în folclorul blogosferic românesc? Advertorialul este un articol-reclamă – cineva plătește pentru un articol+diverse condiții (de exemplu publicarea la o anumită oră). Practic o persoană fizică sau juridică vrea să transmită lumii ceva prin blogărul angajat. Mai brutal spus, aceste articole sunt de fapt o reclamă ieftină. Nu e ca și cum ai vedea pe proteveu că damăla.com vinde dude prăjite, ci doar pe un blog.

Cam asta ar fi în mare partea tehnică. În lumea reală aceste advertoriale sunt niște articole de prost gust, niște texte care parcă îți insultă inteligența. Sunt sigur că ați observat că aceste articole se leagă în general de bunuri de consum precum colaci, șampoane, săpunuri etc. Hai să o recunoaștem bărbătește: cât de bun poate fi un articol prin care faci reclamă la un șampon? Ei, din păcate valul de blogări advertorialiști are impresia că sunt chiar faine articolele astea. Mai țineți minte că spuneam că ei scriu din pasiune, nu? Păi dacă e pasiune, cum naiba să fie articol prost? Nu, nu, păi ei mai bagă acolo câte o brașoavă, câte o povestioară, artă iese, nu alta. Ia uite, la Vienela, reducerile nu știu cui. Voi știați ce greu e cu înmatriculatul unei mașini? A, nu? Păi ia, citiți aici. E? nu e doar drăguț articolul, dar e și util. Hai să zicem că reclamele astea n-au fost cine știe. Mergem la o altă gospodină, Irealia. Ce dăruire, maică! Ce dramă! Ce stil, cât lirism! Ia, pentru posteritate:

”Așa ceva era inacceptabil, contravenea tuturor moleculelor din ADN-ul ființei ei.”

Până la ADN, maică, până la AND s-a dus! Sunt atât de slabe aceste postări încât nici suratele gospodine nu prea mai comentează la ele. De când Vienela le scoate pe bandă rulantă a scăzut activitatea și, probabil, s-a instaurat plictisul. Irealia, fiind campioană blogosferică, lansată, promovată, astea, e ceva mai sus. Nu știu ce ar mai fi de spus despre aceste texte, de-a dreptul idioate după părerea mea, pentru că încă aștept să fiu contrazis. Aștept să-mi arate cineva că vreunul dintre ele e bun de ceva.

O subspecie aadvertorialistului e blogărul care advertorialicește pe gratis. Cică sunt de-ăștia. Deci blogărului îi place atât de mult produsul testat de el (de exemplu o bere, o husă de telefon, un hamburgăr, o pizza) încât scrie pe blog despre. Deci băi, husa aia testată, nu numai că era ea, așa, faină, dar cât de cumsecade a fost vânzătorul! Da, toată afacerea merită cu vârf și îndesat ăia 15 lei! Acum serios, cât de trist trebuie să fii să n-ai un subiect mai bun pentru blog?!

Da, știu, am lungit-o. Sunt blogurile lor, pot scrie ce rahaturi vor ei, nu? Da, pot. Îi mai heituiesc eu, dar sunt liberi să o facă. Din când în când însă, mai trântește cineva câte una de-asta cu muncă, prețuri, merite, astea. Hai să începem cu prețul, iar apoi vedeți voi ce mă scoate de fapt din sărite. Se pare că 25lei/articol se cam este o jignire. Deschid o paranteză. Da, nu e prost ăla care cere, ci ăla care dă. Dacă tu ai cel mai tare blog, probabil că ai pretenția la o sumă rotundă, că de, blogul tău e cel mai tare. Dacă nu ai cel mai tare blog, dar tu vrei un preț ca să pui ceva pe blogul tău, asta e. Închid paranteza. Primul lucru care m-a scos din sărite e PRETENȚIA LA UN PREȚ MAI BUN DATORITĂ MUNCII NECESARE PUBLICĂRII ACESTUIA. Dacă nu știați, bloghingul ăsta e treabă intelectuală. Deși un liceu te face as în treaba asta, treaba e intelectuală. Nu oricine poate scrie câteva rânduri despre un magazin online de anvelope auto, nu? Hai să vedem dacă e mult sau puțin 25 lei.

Vă propun să nu intrăm în detalii legate de impozite și contribuții la stat, așa că mă voi referi la un venit brut. Un om care are o profesie, fără să exceleze în ceva, să zicem că ar avea un salariu de 2500 lei. Cred că sunteți de acord că, mai ales pentru provincie, nu e un venit rău. Un cadru didactic universitar, pe la mijlocul gradelor, are cam așa o sumă pe fluturaș.

2500 lei / 20 zile = 125 lei/zi

125 lei / 8 ore = 15.625 lei/oră

Din nou, mediu – se poate și mai bine, și mai rău. Omul acela care are o profesie are și responsabilități. În general e angajat pentru a face ceva, face parte dintr-un angrenaj. Atunci când o face de oaie, ceva suferă – cred că e la mintea cocoșului lucrul ăsta. La polul opus, acele articole cretine care există pentru posteritate. În mod normal, un om de inteligență medie nu are de ce să piardă mai mult de 30 de minute scriind un asemenea articol. Serios, pentru cele care seamănă cu cele citate de mine, dacă ai pierdut mai mult, rotițele tale trebuie unse. Acum, e așa puțin 25 lei pentru 30 de minute de… ceva, că nu-i poți spune muncă? Cu atât mai puțin intelectuală. La treaba cu intelectualitatea trebuie făcut un calcul, trebuie imaginație, claritate, de-astea. La articolele astea ale lor nu e nevoie.

E drept că nu ai 8 advertoriale pe zi (deși i-ar surâde ideea Vienelei), deci nu poți spune că vei avea un venit serios, dar, până la urmă, tot prostul are un blog pe care poate pune advertoriale. Sunt atâția încât nu merită să oferi mai mult. Vorba aia, cerere și ofertă. Dacă vrei o reclamă, ai vreo 60 de mii de posibilități. Unii citiți de mai multe gospodine, alții promovați de toate rudele. Bine, dam ăsta e rău, heităr, nu se pricepe, chestii de-astea. Ia priviți ce zice o duduie de la campionatele de bloghing. Pe cuvântul meu, după 4-5 ani de răsfoit bloguri, nu cred că am văzut 3 comentarii atât de slabe. Lung și prost – nu zice de fapt nimic, doar rahaturi blogosferice de ți se întoarce nasul citindu-le.

Nu voi începe cu oameni care mor de foame sau cu copiii din Africa, dar să ceri bani pe o așa zisă muncă? intelectuală? Scrii un rahat, ești conștient (ca și restul lumii de altfel) că scrii un rahat dar ai pretenția la mai mulți bani?! Da, nu poți trăi din asta – fă altceva. Wow, la banii ăștia nu merită să scrii un articol ridicol (faină, faină rima)? în timpul pe care oricum îl pierzi la calculator (și nu, nu pe wikipedia)? când oricum n-ai niște pasiuni (despre care ai fi scris, dacă le avea)? Atunci fă altceva, pentru că prin asta dai de pereți cu noțiunea de ”intelectual”.

Ah, să nu semnalizați publicitatea, dragi gospodine. Să fie acolo la categorie, cu cifre mai mici decât E-urile de pe coca cola. Noroc că scrieți (generic spus) destule și le nimeresc din click-uri aleatorii.

Advertisements

8 comments

      1. Ești dezamăgit de ce?
        Dacă ai citit cât de cât, fie și-n diagonală, articolele de pe blogul meu, ai fi observat că nu am deviat de la stil. Iar dacă scriu atât de cretin, dacă umplu „cu pasiune” un blog și-o fac atât de prost, încât îți jignesc inteligența, atunci de ce-ai așteptat atâta vreme să mi-o spui? Poate luam măsuri și te scuteam de corvoada scrierii unui astfel de articol. Știu că-i o slabă consolare, dar nu ești singurul dezamăgit, doar motivele diferă.
        O zi frumoasă.

  1. @irealia: sunt dezamăgit pentru că:
    – reclamele sunt slabe (e clar că n-au cum să fie altfel și totuși abundă);
    – reclamele de pe blogurile voastre conduc la cenzură (întreab-o pe Vienela) – nu riști să superi brendul;
    – nu semnalizați reclamele – pasiunea, probabil;
    – publicitatea se semnalizează cu Pî mare, apropo.

    Acel stil de care spui tu nu e unul comercial. În rest, poate introduci și anvelope auto pe același stil.

    1. Dintotdeauna ți-au plăcut presupunerile?! Lasă, e retorică întrebarea, am pierdut, oricum, prea mult timp aici. E clar că nu putem avea un dialog, nici nu aștepți să fii contrazis, le știi tu, a-priori, pe toate. Puteam să-i ascult pe alții și să te ignor, dar nu-i timpul pierdut.
      Să-ți rămână ziua frumoasă și plină de mici satisfacții, că doar nu scrii nici tu degeaba! 🙂
      Te pupific!

  2. M am regasit oarecum in ce ai scris. Nu ma afecteaza prea tare… Este parerea ta. Blogosfera nu este un cerc inchis si e firesc sa apara oameni noi asa cum e firesc sa dispara unii dintre cei vechi!. Apoi advertorialele se scriu pentru o anumita categorie. Atata timp cat este cerere o sa fie si oferta deci why not? Pe de alta parte chiar si greii greilor din blogosfera (cei care traiesc exclusiv din online) fac advertoriale! Care e diferenta? Eu iau probabil 5-10% ( dar nu traiesc din online) din ce ia el dar sper sa i fur o bucata mai mare. Sincer…cred ca nu exista blogger care sa nu vrea sa scoata bani! Nefiind ONG vreau si eu. Pe de alta parte am priceput ca ti doresti ca advertorialul sa fie marcat si aici sunt de acord cu tine. Afara ninge…cod portocaliu! Motiv de ras 😉 deci nu o sa intru in polemici. Spor.

    1. În mod normal nu ar trebui să te afecteze pentru că ai și tu o părere și/sau principii legat de ceea ce faci. Mi se pare normal să fie așa și nu trebuie să aderi la ideile mele. Faptul că nu sunt întru totul de acord cu tine nu înseamnă că m-aș certa cu tine, sau că aș fi și eu de acord cu tine dacă mi-ai aduce unele argumente.

      Eu de exemplu nu vreau bani. Nu vreau bani din blog. Nu pentru că aș fi purist, nu pentru că sunt putred de bogat, ci doar că eu vreau să câștig bani din altceva. Din nou, e alegerea mea și nu mă consider a fi un exemplu pentru cineva. În rest, ai un comentariu civilizat și nu văd de ce ai intra în polemici cu cineva.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s