Ecologistul lovește din nou. Cu proiectul.

Uleiosul. Înainte de toate, uleiosul este proiect. Înainte să vedem cine ce face și cum se împart puterile în stat, trebuie să știți că acesta este un proiect. Se pare că Marian este în spatele proiectului, iar Marian vrea să ducă uleiul la reciclat. Cică în loc să-l arunci tu la budă sau la chiuvetă (tehnic e același lucru), îl ia Marian. Dacă ești persoană fizică. Acum, că Vrea marian să ia el uleiul, treaba lui, dar motivele pentru care vrea el uleiul sunt dubioase și denotă incultură – ca să nu zic prostie. Vedeți voi, Marian nu are neapărat o pasiune pentru ulei, ci vrea să salveze planeta. Mai exact, scutește biata Terră de efectele nocive ale uleiului vegetal. A, n-am zis? despre uleiul vegetal vorbim. După ce ai prăjit cartofii, așteaptă-l pe Marian. Hai mai bine să vă arăt de ce sunt eu rău cu Marian.

Probabil că știți deja, o dă pe aia cu aerul curat de munte.

”Tuturor ne place aerul curat de munte și apa cristalină din izvoare, dar rareori ne gândim de unde vine acea prospețime a aerului sau acea limpezime a apei. Un  prim factor e nivelul mic de poluare care este ușor absorbit de un mediu sănătos, acesta regenerându-se într-un timp foarte scurt.  În contrast, un mediu foarte agresat ca mediul din orașul în care trăim are o capacitate de regenerare scăzută.”

Hai să vedem efectele nocive ale uleiului. Țin să vă amintesc că noi oamenii consumăm acel ulei. Mai nou, e dressing pentru salată.

• Deteriorează și înfundă canalizările. Costurile de reparații și întreținere a canalizărilor se vor reflecta tot în buzunarul cetățeanului, aceste costuri fiind prezente în factura pentru apă curentă

• Poluează apa și solul. Un litru de ulei alimentar uzat poluează un milion de litri de apă, atât cât consumă un adult în 14 ani de zile. De asemenea, un litru de ulei alimentar uzat aruncat pe sol, afectează fertilitatea acestuia pentru o perioada de 5 ani de zile, timpul necesar acestui deșeu ca să se descompună

• Acest deșeu este o sursă de energie alternativă. Uleiul alimentar uzat poate fi transformat în combustibili alternativi, lumânări și altele. Aruncarea lui în canalizare reprezintă o risipă și costuri suplimentare pentru consumatorul casnic.

Acum să vă explice dam ăsta. Uleiul ăsta ar polua el de felul lui apa din natură – de fapt orice pui în apa din natură o cam poluezi – dar, desigur, numai dacă îl arunci în natură. Mai era un blogăr care spunea că trebuie să-l pui în pungă și să-l arunci la gunoi. Da, atunci cam poluezi, că punga se va sparge și uleiul se va împrăștia. Dar, idioților ca Marian, dacă uleiul ajunge în canalizare iar canalizarea la stația de epurare – care stație de epurare de asta e făcută – cum naiba poluezi? E clar că al doilea punct e cretin, având în vedere asta cu stația de epurare, nu? Cred că n-aș fi atât de revoltat dacă n-aș avea treabă cu stațiile de epurare. Ironic, da. Câteva lucruri la care să cugetați, poate chiar alături de Marian:

  • Uleiul înfundă canalizarea? Nu mai degrabă șosetele? Canalizările sunt de fapt țevi care se schimbă periodic. Și nu, nu din cauza uleiului.
  • Uleiul ăsta atât de nociv e în mâncarea tuturor. Dacă înfundă canalizarea, mă întreb cam ce ar păți intestinul.
  • Uleiul transformat în combustibili alternativi va fi ars. Mai că aș presupune că e cu poluare acolo.

Încă ceva. Știți ce e aia canalizare pluvială? la orașe, zic. Păi țava în care se adună apa de ploaie – fie că e de pe trotuar, parcări, drumuri, parcuri etc. Știți ce e acolo, pe lângă apă? Hidrocarburi. Acolo ajunge uleiul uzat de la mașini și alte utilaje. Apăi da, ăla poluează. Dar ăla nu contează. Nu metalele grele ne omoară planeta, ci cartofii prăjiți! Nici măcar nu e amuzant când dai peste asemenea imbecilități. Proiecte, domnule! Da, știu, sunt mulți cei ca Marian și cu asta vreau să continui. Întâmplarea a făcut ca în drum spre casă să aud la radio profilul voluntarului român:

Voluntarul român e tânăr (20, 20 și ceva de ani), are studii superioare, e angajat și caută experiența profesională. Caută în general cauzele sociale și se implică pe cât poate.

Sună bine, nu? DAR. Studii superioare are cam orice tânăr. Da, știu că au picat mulți bacul, dar la anul îl vor lua cumva, prima componentă a vectorului ce-i îndreaptă spre facultate. E angajat, dar caută experiență profesională colectând deșeuri? sau învârtind plase ecologice? Cauze sociale? păi da, acolo nu ți se cere nici o aptitudine. Cristina reduce populația la voluntari și corporatiști. Că cam atât există în viața asta, nu? voluntari sufletiști, pasionați și oameni faini și corporatiști plictisitori. Toate celelalte profesii curg printre degete. A, ești inginer mecanic și studiezi eficientizarea motoarelor cu reacție? Taci mă, știu un oengist care adună ulei! Uleiul distruge lumea, bă! Tu, Cristină, cele mai înguste minți, cei mai puțin creativi oameni și cea mai slabă listă de aptitudini le găsești printre voluntari, la ONG-uri.

Până la urmă, problemele voluntarului sunt lipsa de motivație și responsabilitate. Doar n-o să tragi la răspundere un biet voluntar care vrea doar să salveze planeta. A, e prost, lasă maică, vrea să ajute. Laaaaaaasă, că sunt alții și mai proști. A, e incult? Ce, mă, dacă era cult nu era voluntar!

Și acum, pe final, întreb și eu: când toți activiștii ecologiști cu minte de doi lei nu au habar pe ce lume trăiesc, de ce i-am asculta? De ce am crede că ăia de la Șevron sau cine mama dracului sapă și pușcă una sau alta ne distrug neamul și țara? Am mai văzut azi un agramat care urla că e otrăvită apa de ăia cu gazele de șist. Otrăvită cu ce? Cu bombe? Deci ia, citiți asta:

”Consilierii locali au cerut mai multe măsuri, însă Titu Bojin le-a cerut propuneri clare, care au întârziat să apară, aleșii județeni blocându-se.” – păi ăsta e om rațional? Ăsta pare un om a cărui instigare trebuie aprofundată?

Încă nu-mi dau seama dacă toți ecologiștii ăștia de duminică, care nu înțeleg nici de ce plouă afara, sunt idioți, sau îi consideră idioți pe toți ceilalți. Fraților, problemele cu protecția mediului și poluarea nu sunt tot timpul din vina industriei, ci din cauza imbecililor care nu înțeleg fenomenul. Degeaba vrei ca nu știu care Gold Corporeișăn să nu polueze, când tu nu înțelegi ce e aia poluare.

E trist, măi copii, e trist. Nu, nu cred că va înțelege vreun Marian ce scriu aici. El e deja incult și, evident, nu e dispus să îndrepte asta, deci cel puțin eu vorbesc degeaba. Dar o spun. O spun prietenilor la bere, o spun colegilor la birou, o spun aici pe blog. Poate poate.

Advertisements

10 comments

  1. Ecologistul poate fi de duminica, de sambata, de toata saptamana, ridicol, serios, informat sau nu, extremist, victima a trendului ca e cool sa fii ecologist etc. Cert e ca eu stiu cazuri in care oameni simpli au inceput sa se gandeasca la cum poluau ei fara sa vrea, fara sa stie, doar pentru ca se vorbeste in sus si in jos despre eco. Tot e ceva in conditiile in care educatia in acest sens lipseste (desi tine de bun simt si de logica).
    Partea buna a extremelor e ca atrag atentia, ca mai apoi lucrurile sa intre intr-un soi de echilibrare. Daca n-ar fi ceva dus la extrem ar muri din fasa. Incerc sa vad partea buna ca de pe aia rea o trambiteaza toata lumea.

    Cu voluntarii treaba sta altfel. Sunt unii de ocazie, cei care vor sa aiba asta in ”portofoliu” si sunt cei care intr-un fel sau altul toata viata au fost voluntari, doar ca nu exista un nume pentru asta. Un portret al voluntarului roman inca nu e posibil si cred ca aduce o jignire celor care pun cu adevarat umarul.
    Adica nu mai avem de cine sa ne luam in tara asta si i-am gasit taman pe voluntari?!? Cei care de multe ori fac diferenta in comunitatile lor, care fac ”de fraieri” ce sunt munca autoritatilor, dar care fac asta din pasiune si din inca ceva: ei nu asteapta ”sa le faca statul…”
    Or fi si uscaturi, si unii care-si fac imagine pe spatele voluntariatului, dar astia sunt trecatori.

    Legatura cu corporatismul e o prostie asa cum e o prostie moda asta de a da cu pietre in orice face publicul sa aprobe sau sa zambeasca. Ca e mai lejer asa, de ce sa ne punem mintea la contributie.

    Si da, voluntar poate fi considerat si inginerul mecanic ce-si trece tineretile si viata studiind si muncind pe un salariu de nimic chiar daca e vazut ca fraier de jumatatea aia de tara care ”stie sa aprecieze” un misto. Si profesorul care inca mai crede in meseria lui fara a avea suportul nici macar al colegilor din cancelarie.

    p.s. desi nu-s pe aceeasi lungime de unda cu ce ai inceput a scrie de cateva postari pe blog, cred ca e bine sa existe genul asta de articole. Cred, dar o sa mai revin.

    1. Pot fi de acord cu ideea că ai nevoie de un extremist, un nebun chiar, pentru a atrage atenția. E una să atragi atenția, alta e să faci propagandă și să te lași purtat de ea. Un intelectual aderă unei cauze, dar același intelectual are un strop de rațiune. Nu poți mobiliza lumea pentru lucruri false, ținute sub preș sau, mai rău, pentru că nu le înțelegi. Problema mea cu ecologia e că e multă propagandă, de multe ori măsurile propuse sunt în detrimentul protecției mediului. Nu mă interesează interesele, vorbesc strict tehnic. Aleg să nu mă uit la interese.

      Mai nou voluntariatul e văzut de tineri ca o profesie. În loc să te angajezi la un magazin, mai bine te faci voluntar. Nu ești vânzător, ci om de PR. Sună mai bine. Ar trebui să vezi ce se întâmplă de fapt într-un ONG de-ăsta de cartier și ai rămâne surprinsă să vezi că oamenii de fapt nu fac nimic.

      Inginerul ăla mecanic nu e voluntar. El crede în ceva și face ceea ce face pentru el. Dacă ajută și lumea făcând asta, cu atât mai mult, dar el o face pentru el. De asta îl respect, pentru că e sincer. Nu pozează în altruist și în protectorul planetei. E un om care vrea să facă ceva cât de bine poate.

      Legat de ce scriu eu aici, dacă ai o părere și vreai să o împărtășești, fă-o, indiferent care e. Nu scriu pentru a fi toți de acord cu mine – ar fi plictisitor.

      1. Eu nu pot decat sa ma bucur ca am prieteni voluntari mai mult cu “sapa” decat cu pr-ul – la capitolul asta sunt/suntem chiar slabuti.

        Ca facand parte dintr-un ong (Asociatia Montana Carpati) nu pot spune ca “vaai, noi n-am popularizat actiunile”, ca am facut-o dupa cum a fost nevoie, dar s-a si muncit de fiecare data pe branci si doar cu gandul la cum sa facem sa fie mai bine. Desi lucrurile evolueaza ca peste tot (ca deh, trand-ul loveste!), sper sa nu se ajunga niciodata la mai multa vorba decat fapta. Probabil ca as pleca.

        Despre postarile legate de bloguri:

        1. eu nu inteleg cum poti fi hater si cititor in acelasi timp – eu daca nu agreez o anumita practica pe un blog, nu-l mai citesc dupa o vreme… totusi, consuma timp si prefer sa citesc un blogger obscur, dar fara interese.

        2. pe vremea cand nu aparuse facebook si nici advertorialul nu era ce e azi, blogosfera se definea si prin legaturile dintre bloguri, adica acele link-uri care sa completeze postarile, nu doar sa faca transfer de page rank etc. Cum ar veni si tu faci parte din blogosfera (mai ales prin practici) desi titlul/tagline-ul blogului zice ca nu.

        Parerea mea e ca orice blog public intra automat in blogosfera si devine tot mai relevant pe masura ce continua sa fie activ.

        Tu pe cine ai vedea in masura sa judece ce e relevant si ce nu? Eu l-as pune in rolul asta pe cititor, iar cititorul poate fi unul de “libertatea, click, cancan” sau “dilematica” sau “stiinta si tehnica” sau “cosmopolitan” sau “in contact cu spiridusii extraterestrii” (fabulez vrand sa largesc imaginea). Evident procentele mari vor fi mereu intr-o anumita zona, dar asta nu inseamna ca nu exista cerere si pentru celelalte.
        Sau ca n-ar fi (sau deja e) o nisa grozava asta a blogurilor… fara blogosfera 🙂

  2. Habar n-am cine e Marian ăsta. Nici nu imi pasa, pentru ca prin bucatarie eu n-as trece, daca nu m-ar razbi foamea.

    Observ insa similitudini. Amandoi mergeti la sentiment, prin exagerare.

  3. @Claudia: sunt curios ce face Asociația Montană Carpați și mă voi interesa ce și cum – nu te contrazic și mi-e greu să cred că o asemenea asociație poate face ce acuz eu, pentru că aici sunt oameni (în general) pasionați.

    Spun că nu fac parte din blogosferă în semn de protest față de anumite lucruri. Am spus-o când am scris-o și a explicat de ce, dar pe scurt cam asta e: nu vreau să fac parte dintr-o blogosferă în care sunt apreciate niște lucruri. Punct. Eu sunt hater pentru că arăt cu degetul niște lucruri și am o părere despre. Să știi că a răsfoi niște bloguri nu înseamnă un efort sau un timp pierdut. Mai mult, îți dai seama că nu stau să citesc articolele ci doar arunc un ochi pe diagonală. Mi-am dat seama că nu spun prostii când am auzit că relatările mele erau atât de precise, încât ziceau că am fost la eveniment – lucru care mi s-a părut bizar. Un lucru greu de digerat mi se pare exemplul: adică cum ar trebui să fiu eu ca să am succes ca blogăr.

    Treaba asta cu relevanța e cam greu de cuantificat. Publicul căruia vrei tu să-i dai putere e de fapt un volum amorf cu care se fac calcule. Un lider de opinie înseamnă că oamenii aderă la ideile lui, lucru care nu e condiționat de internet. Or eu n-am prea auzit oameni discutând despre bloguri în afara internetului. Relevanța aia, tehnic vorbind, nu prea există, blogurile fiind și ele niște site-uri ca oricare altele, unele mai populare decât altele. Dacă vrei să ai mai multă reclamă decât vecinul, trebuie să scoți ochii oamenilor cu ceva – relevanța, în cazul unora. Brendul personal în cazul altora.

  4. Bine, bine Dam, toate bune și frumoase, explici, și încă cu pasiune, dar chiar era necesar acel idiot/idioți?

    Serios acum? Mârlănia asta iți consumă toată credibilitatea.

    1. Ce spun eu (explicațiile) nu sunt lucruri noi sau savante, ci doar chestii de bun simț. E una să-ți vină o idee și să vorbești despre, alta e să faci ”proiect” și să mobilizezi oamenii. Să nu știi nu e grav, să nu vrei să știi… aia e mai rău. Din păcate m-am săturat de astfel de oameni cărora degeaba le explici. Am o problemă cu ecologiștii pentru că de cele mai multe ori promovează neadevăruri. Asta intră la categoria ”cu bună știință” pentru că nu verifică înainte de a transmite mai departe. Și da, simt nevoie să-i fac idioți.

  5. Tu, domnule dragă, dar te rog frumos înțelege, felul cum alegi să te exprimi îndepărtează oamenii, și dacă nu mă crezi pe mine, ai încredere în tine căci ”să nu știi nu e grav, să nu vrei să știi…aia e mai rău.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s