Când social media bate realitatea

Nu-i așa că vă era dor de o heituală? Heituială, adică scriere d-asta, scrisă de hateri. Pentru cei ce nu știu, ”haterii is niste nimicuri, niste personaje mici care, in incercarea de a-si masca propria neputinta si propria viata mizerabila, aleg sa se preocupe de viata altora.” ca să citez un prostovan dintr-o discuție cu și despre hateri. Blogosfera asta, ca și social media de altfel, e un loc unde îți cam dai cu părerea așa alela, nu? Adică vorba ai, cine nu vrea, să nu citească. Bine, dacă e să fii contrazis, trebuie câte o teză de doctorat în fiecare comentariu. Dacă e să nu fii contrazis, poți să scrii orice rahat – doar e părere personală, ce pana ta.

Alt paragraf. Ce mă deranjează, întrebați? Da, știu că nu întrebați, dar eu to vă spun: articolele și părerile scrise în mod tâmpit, fără a avea tangență cu realitatea. Mă deranjează ușurința cu care mulți își bagă picioarele pe unde pot, fără urmă de documentare sau cultură generală. Da, aceștia din urmă au studii superioare, ca de altfel toți cititorii de bloguri din România. Să n-o mai lungesc, mă asta și asta. Vă rog, aruncați un ochi și în rubrica de comentarii, să vedeți zeflemea, lipsă de cultură și generația care a luat bacul pe bune, nu ca ăștia din ziua de azi. Concluzia: trageți fraților zid, construit ca-n Austria. Ce pl lor e așa greu mă? Vorba aia, cu ați politicieni ne era mult mai bine. Oricine are un dram de minte și-a dat seama că problema inundațiilor nu se rezolvă cu un zid. Sau cu două. Sau cu trei. Sau cu 100. Apărarea împotriva inundațiilor e un sistem național complex și înglobează mai multe ramuri administrative. Nu vă fie frică, dam ăsta mai compensează din prostia din SM și vă explică:

 

1. Principiu

Dacă ar fi să discutăm de principiul unei inundații, cam cum ar fi? Păi luăm un curs de apă – aici Iza, de pe wikimapia.

iza

 

Cam așa curge apa, dacă ne uităm de sus. Ca să-mi dau seama ce se întâmplă dacă ar crește nivelul apei, am nevoie de secțiuni transversale prin albie.

NOTĂ: Profilul transversal de mai jos este un exemplu și nu are legătură cu imaginea de mai sus.

profil tip

 

Acum, pe unul dintre maluri (sau chiar ambele) pot fi localități sau pur și simplu terenuri care nu doresc să fie inundate. De ce nu se poate construi pur și simplu un parapet? Pentru că râul considerat are afluenți și pentru că în funcție de configurația terenului viitura se poate întoarce prin alte locuri – brutal spus. Așa ajungem la punctul 2:

2. Sistem

Dacă am stabilit că nu pot construi pur și simplu un zid, trebuie să-mi caut un sistem prin care să controlez calamitățile în ansamblu. Acest sistem nu este format numai din ziduri și diguri, pentru că am avea o cetate, în loc de țară. Dacă am zone care nu vreau să fie inundate, există altele care pot fi. Aceste zone inundabile sunt în general numite acumulări temporare de tip polder. Practic, o baltă. Dacă am cursuri de apă, lacuri, poldere și alte sisteme de genul, pot face legături între ele prin canale. Canalele sunt ca niște cursuri de apă, unde curgerea este controlată. Dacă totul funcționează la parametri optimi, aceste canale nu inundă, ci doar regularizează nivelele de apă din sistemele adiacente. Probabil ați înțeles ideea. Acum extrapolați asta pentru întreaga țară.

3. Hărți e risc

Ca să pot folosi sisteme precum cel enumerate mai sus, trebuie să știu cum curge apa în cursurile de apă, cât se acumulează și unde prin precipitații, unde se pot forma viituri. Hărțile de risc se determină statistic, prin prelucrarea statistică a unor măsurători pe intervale de timp. E lesne de înțeles că măsurătorile sunt relativ puține – nu se poate măsura totul, tot timpul – iar rezultatele trebuie extrapolate. Prin urmare, se obțin valori ale debitelor de apă cu anumite probabilități.

Greaua moștenire ne-a lăsat hărți și un sistem de apărare împotriva inundațiilor. E drept, multe hărți nu mai există, iar sistemul nu a fost întreținut. Cu toate astea, terenul natural și cursurile de apă și-au schimbat forma în ultimii 50 de ani, deci trebuie refăcute măsurătorile, respectiv prelucrarea statistică a acestora. Așa ajungem la următorul punct:

4. Ce e de făcut

– Efectuarea măsurătorilor topografice, hidrologice și hidrogeologice (în curs de, dar mai greu, că așa e la noi)

– Întocmirea hărților de risc prin simulări (aproape în curs de)

– Realiarea unor sisteme de apărare împotriva inundațiilor (pending)

– Conturarea procedurilor aferente pentru punerea lor în aplicare (mai e ceva până acolo)

 

Cam asta ar fi, pe scurt. ziduri din beton se pot face, dar cât de înalte? Așa de vreo 20 m, să fie? Cât de lungi? Cine își poate lua responsabilitatea că acele ziduri vor fi eficiente, în contextul în care tema de proiectare lipsește? Localitatea aia din pozele din articolele citate face parte dintr-un sistem, nu e ceva izolat. Sisteme de avertizare există și la noi, ba chiar și urmărirea în timp a construcțiilor, dar, ca orice sistem necalibrat și/sau nesincronizat nu dă rezultate.

Într-un alt paragraf propun să gândim ideile tâmpite privind asigurarea și mutatul caselor. Mă întreb și eu, cine și cu ce costuri ar face o asigurare unui om a cărui casă poate fi luată oricând de ape? mai ales că e o casă din cărămidă de pământ, făcută acum 20 de ani, în cel mai fericit caz? Și dacă nu se poate face asigurare, cum poate omul să-și facă o altă casă în alt loc? Credeți că e chiar așa ușor să primești pur și simplu un petec de pământ? Adică merge omul la primărie și cere teren în deal? Apoi primește terenul și bani să-și facă casa? El și alți 100 de mii? Sau credeți că stau sătenii în genunchi până își fac digul frumușel și apele stau departe?

Da, au și oamenii păcatele lor. Da, digurile trebuiau întreținute, nu călărite cu mașinile. Da, casele lor trebuiau reparate – de proprietar. Da, autoritățile trebuiau să sancționeze aceste nereguli. Da, mai sun multe altele. Întrebarea parcă era ce e de făcut, iar de făcut sunt multe, într-o ordine. Dacă le vom face, rămâne de văzut. Cei ce vrem să ajutăm, o putem face. Cei ce vrem să ne dăm cu părerea o putem face, dar în mod civilizat și cu o documentare în spate, dacă avem pretenția să fim numiți oameni de o inteligență medie. Și da, oameni mai buni decât ăia pe care-i condamnăm.

Advertisements

4 comments

  1. 1. Observ atât rocă permeabilă(nisip) cât şi roci dure, metamorfice (şisturi), precum şi 3 straturi de roci sedimentare moi, oarecum impermeabile (argila)…şi cred că aici este una dintre probleme pentru că aceasta din urmă nu permite infiltrarea apei mai jos şi deci favorizează creşterea cotelor apelor.Cred că mai util pentru cititori era un profil tipic geomorfologic, cu evidenţierea elementelor de profil, tip:talveg, albie minoră, majoră, versanţi, etc …care dintre terase este inundabilă, etc.
    2. Investitiile intr-un sistem cum spui tu necesita bani atât de multi cum nu cred ca vor fi alocati in următorii 20 de ani (incă) şi oricum nu din fonduri româneşti, poate europene.
    3. Asigurările se fac de-an……neluând în calcul potenţialul fenomenelor sau proceselor de risc locale. De ex. unde stau eu, dar fix în cartierul meu nu se pot produce inundaţii şi nici alunecări de teren, care au loc strict la deal, podiş, versant cu roca flissoidă, etc..Nu e cazul meu. I-am explicat tipului de la asigurări dar s-a uitat strâmb (întâi), apoi a zâmbit angelic(nu cumva să mă răzgândesc) şi a admis că programele lor nu prevăd alte opţiuni decât cele ştiute. Deci plătesc ceea ce niciodată nu mi se poate întâmpla datorită unui cadru natural lipsit de astfel de hazarde.
    4. Oamenii au o gândire statică şi deloc anticipativă, pe principiul “nu s-a întâmplat 50 de ani, cum să se întâmple tocmai acum…”. Adică nici măcar imaginaţie constructivă nu mai au. Ba, unii sunt aşa deştepţi că fac singuri breşe în diguri pentru a aduce peştele din râu..imaginează-ţi! Noroc că văd alţii, plus autorităţile şi iau măsuri urgente. Breşele se fac noaptea.
    5. Dă-i pace blogosferei….ce-ai cu ea ? Vorba cântecului, adică şi poeziei “Ce-ai cu noi, bă?Pentru ce să dăm cu var?”.

    1. O să-ți răspund și eu punctual, că pare mai comod:

      1. De fapt e un strat de deluviu de grosime 10-12 m, peste un pat de rocă (andezite). Hașurile din profil nu sunt neapărat elocvente, pentru că nu e ceva oficial, ci un draft intern. Da, știu că era mai bine să evidențiez zonele inundabile dar nu am avut timp și nici un desen didactic cu așa ceva.

      2. Acel sistem așa trebuie să fie punct. Așa a și fost structurat de altfel și până acum doar că mai trebuie repara și îmbunătățit. De unde vin investițiile nu știu, dar e ceva ce ține de siguranța națională.

      3. Cei ce au firme de asigurări au televizor și, dacă te-au văzut pe acolo în timpul inundațiilor, nu cred că vei primi asigurare. Același lucru se întâmplă în cazul construcțiilor etichetate ca fiind periculoase la seism.

      4. Oamenii ăia trebuie trași de urechi. De justiție, zic.

      5. Blogul citat de mine îi acuză pe alții de același lucru: superficialitate și lipsă de documentare. E ok să ai o părere, ai dreptul să o exprimi, dar nici așa nu se poate. Până la urmă nu e corect să-ți bați joc de niște lucruri pe care nu le cunoști și, mai rău, nici n-ai încercat să le cunoști.

  2. 2. Aici sunt perfect de acord cu tine în privinţa siguranţei naţionale.
    3. În caz de colaps generalizat, să zicem un cutremur ca cel din 1977, sistemul de asigurări nu poate face faţă, chiar dacă are în spate un reasigurator puternic, aşa că oricum nu ne luăm banii..// dacă mă prinde o inundaţie…decât să mă văd la televizor înotând împotriva curentului şi răcnind la guvernanţi să îmi facă şi mie casă, una mai faină decât am avut, mai bine mă dau la fund (că ştiu să înot) şi îmi rezolv singură problema.Da’ eu sunt aşa mignonă că oricum nu sunt foarte vizibilă, hmm!
    5.Da, am intrat şi eu acolo, auzisem de el cu alte ocazii şi nu pricep de ce este aşa apreciat. În general, vorbind.Dar cred că nu sunt deprinsă prea bine cu blogosfera. Nici timp să citesc mult pe net nu am.Şi să ştii că uneori chiar am chef de o opinie “urechistă”.Am priceput că ai taxat mai mult atitudinea.

  3. Ai luat-o prea in serios. Mai citesc si eu cate ceva pe marele internet. Cand e vorba de constructii, toata lumea poate sa faca, virtual orice. Isi bat joc de oameni cu experienta egala cu varsta lor. Si pe undeva e normal, la cat li s-a repetat despre constructori ca fura.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s