On assignment: Fotografia de peisaj II – Fotolocație

Da, după cum vă spuneam și ieri, dam ăsta s-a pus pe succes aici în social media și trântește și azi un articol. Povestea începe aici, cu prima parte. În articolul de față o să povestesc puțin despre ceea ce înseamnă alegerea fotolocației. Evident, nu există o rețetă sau un număr de pași pentru a găsi fotolocația ideală, sau măcar cea potrivită pentru un fotograf sau altul, dar putem vorbi despre câteva lucruri de care putem ține cont.

Fiind vorba despre natură și peisaje, cu greu se poate spune că sunt elemente sau forme de relief care nu se pretează acestui gen de fotografie. Până la urmă alegem un loc cu are rădăcini abstracte, bazate pe raționamente de-astea cum îi plac Nebuloasei: că-i fain, că oameni, artă, pasiune, dedicare, astea. Recomandarea mea personală e să – din nou sună a Nebuloasa – să căutați mai întâi în interior locul pe care doriți să-l imortalizați. Pentru a uimi pe cineva printr-o imagine sau un șir de imagini trebuie să fii tu, fotograful, uimit de ceea ce vezi. Nu poți avea pretenția ca alții să se regăsească sau să caute refugiu într-un loc conturat îndoielnic și compus după reguli banale. Acum mai mulți ani am profitat și eu de comoditatea internetului și am cerut părerea unor fotografi pentru o fotografie de-a mea care, la momentul respectiv, mi se părea reușită. Ca să nu fie numai poveste, pun și două cadre, mândria mea fiind al doilea.

IMG_2967

IMG_2981

După ce am postat un link cu al doilea cadru, mi-a răspuns un fotograf cum că nu e rea fotografia, dar e banală. Normal, am întrebat și eu că cum? Mi-a spus că nu e rea, că nu e nimic de reproșat, dar că se vede că n-am vrut să exprim ceva prin ea. Am luat un cadru și gata. Cu asta m-a încuiat. Credeam că va menționa claritate, timp de expunere, închidrea diafragmei, balans de alb, compoziție. Reproșul era de fapt legat de pasiunea mea pentru ce era în imaginea respectivă. Ca să fac o paranteză, când am început să-mi cumpăr echipament foto am plecat și eu în căutarea cadrelor bune. Nu conta că era o floare în parc, o buburuză, un stâlp de iluminat sau un fluture, voiam poze bune. Ăsta e motivul pentru care mă fac să zâmbesc fotografii de ocazie ai primăverii din Parcul Rozelor din Timișoara. Revin. După experiența asta, am plecat spre eterna mea pasiune – muntele – și am început să sap.

Cam asta e de fapt căutarea din interior: pasiunea, uimirea, suferința, emotția în general. Dacă e să vorbim de natură, acel loc care te emoționează, care îți evocă trăiri, care te schimbă. Dacă vorbim de animale, e cadrul care te face să te dai înapoi, care te face să respecți natura și scena din fața ta. Dacă sunt locuri și oameni, e acea scenă sau poveste care te emoționează până la lacrimi, care te tulbură, te bucură și te mâhnește în același timp (da, știu, v-am zis eu că sună a Nebuloasa). Lăsând gluma de o parte, ăsta e locul de unde trebuie să începeți. Trebuie să vezi fotografia, să-ți dorești să arate într-un fel și să fii în primul rând tu mulțumit de ea.

Sigur, ce am spus e foarte general și ține de personalitatea fiecăruia, lucru ce mă face să trec mai departe, la câteva lucruri pe lângă care putem discuta:

  • Locul. Aici mă refer strict la locul fotografiat. Că e mare, munte, pădure, pășune, găsești un loc, o arie restrânsă unde te vei apuca efectiv de lucru.
  • Logistica. Cum ajungi – în general cadrele deosebite în natură sunt din locurile puțin accesibile – acolo, cu ce ajungi, dacă e nevoie de măsuri speciale.
  • Vremea. Foarte important pentru că fotografia pe care ai ales-o are un specific. Dacă urmărești un peisaj ideal, cu soare și cer senin trebuie să fii atent la previziunile meteo. Da, previziunile nu-ți oferă siguranță prea mare, dar e un început – dacă se anunță ninsoare, sunt șanse mari să nu ai un cer albastru senin și mult soare. De asemenea, fenomene conexe precum fazele lunii pentru astrofotografie.
  • Echipamentul.
  • Un mic studiu. Nu strică niciodată să vezi ce părere au alții despre acel loc. Poate drumurile nu sunt accesibile pe toată perioada anului, poate sunt condiții vitrege, vremea se schimbă des și previziunile nu țin pasul, poate găsești chiar recomandări.
  • Un obiectiv. Nu unul foto, ci un țel. Gândește-te ce tip de cadre vei încerca, ce accesorii crezi că ai nevoie, ce măsuri suplimentare trebuie să iei – poate o vestimentație adecvată sau echipament de camping. Ține minte, nu e o excursie, nu e o vacanță.
  • Ai grijă la specificul reliefului. După cum unii probabil știți, există peste tot în lume locuri preferate pentru diverse tipuri de fotografie, ca de exemplu Patagonia pentru munți și faună, Spania pentru astrofotografie, Scoția pentru cadre dramatice și așa mai departe. Un exemplu local, munții din masivul Retezat sunt învăluiți într-o atmosferă încărcată. Nu în orice perioadă a anului se pot obține cadre clare și un cer senin, fără efecte de ceață albăstruie.
  • Stabilește-ți un program. Atâta timp cât nu e o excursie, trebuie să-ți faci treaba și să te întorci, vorba aia, înapoi la muncă. Trebuie să știi exact de cât timp ai nevoie. Ia în calcul faptul că sunt situații care îl pot da peste cap, situații care nu depind de tine  – vremea de exemplu.
  • Calculează costul. Evident, te întinzi cât îți permite plapuma. E normal că o persoană care dispune de fonduri nu va face compromis la cazare sau transport, dar nu despre asta e vorba. Până la urmă dacă ai nevoie de un asemenea confort și nici nu produci rezultate, mai bine dai acei bani pe o vacanță. În cazul în care nu-ți permiți, poate nu strică să vezi în ce condiții se fac sponsorizări.

Cam astea ar fi principalele probleme la stabilirea unei excursii. Indiferent de ce alegeți, fotografia de peisaj înseamnă răbdare, ferestre scurte de fotografiere și multă muncă. Sunt multe cadre, multe focalizări, încadrări, ajustări ale trepiedului și multe plimbări. Ca să nu închei atât de sec articolul, pun câteva poze smple, dar care mi se par de efect. Le-ați mai văzut pe aici, dar le-am ales pentru că sunt locuri unde a trebuit să mă integreez în peisaj, să las aparatul jos și să mă uit în jur, iar abia apoi am încadrat. Altfel spus, a trebuit să pierd puțin timp până mi-am dat seama cum să le privesc.

IMG_4270

IMG_4296

IMG_5010

IMG_5162_1

IMG_6013

IMG_6681

IMG_7377

IMG_7383

Advertisements

5 comments

    1. Găsești toate culorile la munte. Muntele e ca o clădire cu multe etaje. Când începi să urci, la bază, e mai ușor și poți remarca foarte multe lucruri. Cu cât urci mai sus, ești tot mai izolat și depinzi de etajele vecine. Totul culminează cu acoperișul, când detaliile din jurul tău s-au pierdut, dar imaginea de ansamblu e copleșitoare. Cu cât ajungi mai sus, cu atât ai un respect mai mare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s