Întrebarea zilei

Și așa, după ce am citit prin eurocoduri jumate de zi, mi-am pus o întrebare. Vorba aia, te tâmpești dacă îți împleticești ochii jumate de zi prin SR EN sau simplu EN. Știți voi cum e cu pișcotăreala asta la filme, nu? Adică se invită blogărul (unul care livrează, neică, nu oricare) la film. Acum nu cunosc detalii dar, vorba aia, un nachos sau popcorn mă gândesc că se include în ofertă. Ei, blogărul se bucură și merge la film. După vizionare, scrie cuminte ce poate pe blogul din dotare. Să zicem.

Hai să exemplificăm, ca să nu heituim așa, în necunoștință de cauză. Știți că e acuma filmul ăla cu hobit? Adică un film tangent la stăpânul ăla al inelelor? Hai că trebuie să știți. Ăsta, zic. Bun, gata, să fim serioși că deja îl plagiez pe Groparu. Na, a fost și dam ăsta la film. Plătit bilet, cumpărat de-ale gurii, văzut film în trei de, astea. Azi am găsit și articole de pe la București, ăsta și ăsta. Dacă tot am văzut și eu filmul, zic hai să arunc un ochi.

”Şi partea cea mai bună e că, pentru cei care au văzut Lord of The Rings, o să fie frumos să faceţi legăturile şi să construiţi o poveste şi mai complexă din cele două romane. Gandalf e acelaşi pilon principal al filmului, un personaj care s-a poziţionat drept salvatorul situaţiilor limită, iar dworfii, cei mai mici dintre cei mai mici locuitori ai Tărâmului de Mijloc, sunt sarea şi piperul poveştii. Nu sunt mare fan Bilbo Baggins, deci nici nu aveam aşteptări mari de la personaj.”

Gandalf ăsta s-a poziționat ca salvator al sitațiilor limită? Ve te fe? Nici Elena ”Proiect” n-ar scoate așa ceva. Mai e. Despre pișcotarul ăsta, panduru.com n-am prea auzit. Se pare că nici el nu se lasă mai prejos:

”In seara asta am fost printre norocosii care au vazut prima parte a trilogiei The Hobbit – An Unexpected Journey in avanpremiera la Samsung IMAX in Cinema City Cotroceni.”

”Sunt convins ca or sa fie foarte multi fani LOTR dezamagiti de acest prim film din seria The Hobbit pentru ca asteptarile sunt mari, iar rezultatul nu se ridica totusi la nivelul acestora. Da, poate parea plictisitor (dureaza aproape 3 ore) si ca se lungeste povestea prea mult, dar eu zic ca povestea este frumos redata, iar replicile dintre Bilbo Baggins si Gollum sunt foarte savuroase.”

Trec peste relatarea penibilă a acțiunii ilmului. Facinant, la acest film, e atât povestea cât și ecranizarea. Pentru cine apreciază genul, 3 ore nu e mult. Atunci când nu există scene epice de mare amploare, detaliile abundă. Muzica, decorul, copozițiile și limbile sau dialectele alcătuiesc o experiență incredibilă. Dacă alegi să vezi strict acțiunea, fără să te inserezi pe tine însuți în acest decor, ai multe de pierdut. E incredibil cum nici unul dintre acești blogări nu e în stare să alăture câteva cuvinte care să descrie asta. Acum vine întrebarea:

Cine-i trimite, mă, pe ăștia la film?

După ce m-am întrebat și am bănuit un răspuns, a urmat o a doua, derivată din prima (da, asta e, sunt două):

De ce-i trimite acea entitate pe ăștia la film?

Nu de alta dar articolele sunt penibile. Panda ăsta e norocos că a fost la film. Adică care e  marele noroc? Era așa o încercare să îți faci o rezervare și să plătești un bilet? Stai că acuma am văzut. Omul nu dă spoilere. Că de, următoarea logică:

1. Se trimite blogărul la film.

2. Blogărul merge, că de, a dat norocul în el.

3. Blogărul se întoarce acasă și livrează.

4. Livrează ce poate, că dacă povestește tot, nu mai merg cititorii la film.

5. El doar le spune că hobitul is in town.

 

Mă mir că Raluxa n-a fost la fel de norocoasă. De obicei filmele n-o ratează.

Advertisements

7 comments

  1. Am spus ca am fost norocos pentru ca l-am vazut in avanpremiera. De vazut oricum l-as fi vazut si #pebaniimei 😉

    Partea cu “poate parea lung” am scris-o in urma impresiilor pe care le-am primit de la cei care au vazut filmul.

    Pe sistemul “ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”, cum mie nu-mi place sa-mi povesteasca cineva dinainte cum o sa fie un film, nici mie nu-mi place sa le dau altora spoilere. E simplu 🙂

    pana una alta astept un review la The Hobbit si din partea ta. Sunt curios cum scriu si cei care nu “piscotaresc” la filme 😉 sau blogul tau e doar despre ce fac alti bloggeri 🙂

    1. Sunt sigur că l-ai fi vazut pe banii tăi. Probabil și speciaistul care era obosit și n-avea chef, dar na, era pe gratis. Îmi place asta cu avampremiera. Sună a ceva ce alții ar invidia. E ca și cum ai fi lângă Andreea Raicu, la lansarea aifonului.

      Eu n-am înțeles scopul. Ești invitat și cineva se așteaptă să scrii ceva. Dacă crezi că poți scrie ceva, fă un pustiu de bine și tranpiră la articol. Nu am nimic cu tine, doar că nu-mi plac lucrurile făcute în dorul lelii. Da, și eu mai fac asta și sunt alții care mă trag de mânecă îăntr-un mod similar.

      Nu, eu nu o să scriu despre film. Nu simt nevoia. Nu sunt pasionat și nu cred că am prea multe de împărtășit. Sunt destule bloguri de film care ar trebui să publice articole pertinente. E vorba aici de cei obligați să scrie. În rest, unii scriu bine, alții prost, așa cum e și normal.

      1. Nu scriu despre film pentru ca am fost invitat de cineva. Au fost destule filme despre care n-am scris, chiar daca am fost “moca”. Au fost destule filme despre care am scris si la care am fost #pebaniimei.

        Conteaza foarte mult daca mi-a placut filmul sau nu, iar in cazul asta, Hobbit-ul e unul dintre ele, mai ales din prisma faptului ca sunt fan al seriei LOTR.

        Nu am si n-o sa am niciodata pretentii ca eu sa fiu critic de film sau ca lumea sa ma compare cu blogurile/site-urile de film. E strict parerea mea, scrisa mai bine sau mai prost si de care unii tin sau nu tin cont atunci cand se hotarasc sa mearga la un film.

        Cat despre faza cu de ce sunt unii invitati si altii nu, nu pot sa-ti raspund pentru ca nu ma ocup eu de asta. Eu primesc pe mail invitatia. Daca pot sa merg bine, daca nu iarasi bine.

        Vizionari de presa se fac de cand hau, nu e nimic nou in treaba asta, doar ca acum au aparut si bloggerii in peisaj.

  2. Eu nu dorm mai prost noaptea pentru că merg bloggeri la filme sau alte evenimente. Din păcate am observat că sunt unii care nu sunt în stare să scrie articole cât de cât (nu la tine mă refer) și totuși ajung acolo în detrimentul altora datorită unor conjuncturi. Problema e că aceștia se laudă cu activitatea lor profesională de parcă ar fi scris ceva la viața lor.

    Asta e și ideea de la care pleacă poveștile cu pișcotăritul: oameni ajunși într-un loc, dar care nu pot aduce ceva prin articolele lor, în schimb laudă și ei pe cine pot, că e bine în acel loc. Asta, profesional vorbind, se numește ”a lucra cu branul”. Nu dau în cap nimănui și nu consider că lucrurile trebuie să se muleze pe viziunea mea, ci doar spun o părere.

    1. In mare parte ai dreptate cand zici unele lucruri [am citit doar ultimele 3-4 postari ale tale], doar ca uneori exagerezi si tinzi sa generalizezi.

      Orice padure are uscaturi, iar din ce-am observat eu in ultima vreme, padurea cam incepe sa se usuce… si e pacat pentru ca sincer, imi placea mai mult blogging-ul acum 2-3 ani cand nu erau implicate atat de multe branduri…

      Usor, usor, o sa se cearna lucrurile, iar cei care se “lauda” acum cu marea lor activitate se vor trezi la realitate… curand

      1. Sunt de acord cu pădurea și uscăturile. Problema e că ăia sunt cei care definesc blogging-ul și oferă rețete ale succesului. Nu mi se pare normal ca un blog bun să fie numai ăla care e tot o campanie. Un blog bun e ăla care are texte bune, iniferent de subiectul lor.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s