Masivul Retezat – Culmea Lolaia

Zic să revenim la munte și poze, că prea multă heituială e sărăcia omului (nu a blogărului, căci blogărul câștigă 6000 lei/lună). În plus, dacă o duduie pe care o cheamă Vienela sune că îi e milă de dam ăsta, chiar s-a îngroșat gluma. Apropo, Vienela, fii și tu atentă la ce zic aici, că uite ce povești scrii acolo. Așa.

Deci Culmea Lolaia, ziceam. Câteva lucruri despre zonă și trasee găsiți aici, aici și aici. În caz că v-a fost lene să citiți, traseul spre culmea Lolaia, din complexul turistic Râușor, este unul mediu. Dacă nu ați mai urcat pe creastă, dacă nu sunteți obișnuiți cu înălțimile, traseul Râușor – vârful Lolaia Nord (2180 m) e un bun început. Partea frumoasă e că în compleul Râușor găsiți cam de toate, de la pensiuni la locuri de campat și luat masa. E un loc comod, un loc care te poate relaxa cu o bere, un vin și o mâncare bună după un traseu obositor.

 

Dacă porniți acest drum în căutarea fotografiilor, e posibil să fiți dezamăgiți. În general e greu să fotografiezi masivele datorită atmosferei dense. Senzația de pâclă, respectiv tentele albăstruie mă bântuie de câte ori trec pe acolo. Poate ar fi mai bine să vă obișnuiți cu ideea că un simplu traseu nu va da roade din punct de vedere fotografic. Pentru fotografii de calitate trebuie ținut cont de vreme, momentul zilei ți anotimp, cumulate cu un dram de noroc. Sigur, peisajele sunt spectaculoase, dar reci.

Odată ajuns sus îți dai seama că nu ai cucerit nimic, nu ai atins un obiectiv măreț. Ești doar mai umil, ești doar mai mic decât credeai și realizezi că ești onorat să pășești pe acolo. Ai în jurul tău masive reci din piatră, necruțătoare, care au fost acolo și vor rămâne nemișcate mult timp după existența ta efemeră. Orice plimbare de genul ăsta îți întinde psihicul și scoate la lumină o latură a personalității pe care nu știai că o ai. Revenind la cadre, am fotografiat cum am putut mai bine și m-am bazat pe optica destul de bună de care dispun. Atât. Înainte să pun și restul cadrelor, țin să menționez că e doar un loc, unul splendid, totuși nu destul de măreț cât să devină motiv de laudă. E doar un loc deosebit, loc în care fiecare dintre noi trăim altfel.

 

 

 

 

 

 

Advertisements

3 comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s