Cu tristețe, din blogosfera românească

Azi, social media. Cum să vă explic eu mai bine, social media asta e o lume plină de creativi. Creativii ăștia generează conținut. Asta ar fi descrierea pragmatică, căci de aici încolo sunt numai brenduri, ambasadori, brend personal și așa mai departe. Nu-i așa că ai tot auzit de bugetele serioase din blogosferă și agenții? Bine, agențiile de fapt sunt mai mult prin filme, în blogosferă fiind subiect tabu. În fine, trecem peste. Ideea e că, conform mizeriei blogosferice autohtone, orice rahat e cu buget serios. Vrei să trimită careva un email – buget serios. Dacă v-ați întrebat cât plătești pentru o pagina de facebook, uite aici.

O paranteză. Dacă vrei să ți se facă un serviciu, indiferent dacă poți tu sau nu, trebuie să plătești. E foarte simplu și de necontestat. Astfel, în articolul citat sunt stipulate niște repere. Dacă vreau social media asta, e posibil ca X să-mi eșaloneze plățile după acele repere. O fi bine să știu dacă am nevoie sau nu de anumite lucruri care, se vor regăsi probabil, în pozițiile unui contract. Bine bine, dar cât costă până la urmă? Comentariile de acolo spun că nu e un buget ci doar plata unor ore de muncă, lucru care nu prea figurează niciunde ca fiind buget serios. Ajungem din nou la prostiile blogosferice care adună cuvinte și articole fără să spună nimic.

Așa ajungem la specialiști. E oarecum comic faptul că sunt puțini specialiști, cu toate astea nu există vreo reglementare care să-i ateste ca având acest statut. O fi atât de greu să ajungi așa ceva, dacă nu ai nevoie de studii sau calificări? Dacă oricine poate, chiar o fi atât de valoroasă ora de muncă a… oricui? Bine, nimic nu e gratis, dar CÂT COSTĂ? 1 euro, 1 milion de euro?

De fapt nu e un preț exact, pentru că, teoretic, îmi pot impune un obiectiv (pe românește, ce vreau de la pagina aia) pe care nu oricine îl poate atinge. Prin urmare, pretenții mici, costuri pe măsură. Bine mă, dar CÂT? A, și la gestiune nu cred că are rost să ajung. Orice nume în țara asta, ca sa nu zic brand, care a ascultat sfaturile blogosferice, pe mine m-a făcut să stau departe. De ce? pentru că au devenit insistenți, au abordat limba de lemn și n-au făcut de fapt nimic concret – până la urmă ce poți face pentru cineva care deja te apreciază, dar să pară că îți meriți banii? – exemplu Heineken. Da, Heineken Romania.

În concluzie, nevoie de așa ceva au brandurile. Da, brandurile. Nu, aprozarul de la colțul străzii nu e brand. Chiar dacă e înființat în ’63. În rest, orice firmă mică sau mijlocie dobândește un mic avantaj folosind rețele de socializare. În nici un caz poveștile vehiculate prin blogosferă. Spun asta din postura unui administrator de SRL, nu un mic PFA. Nu, nu trebuie să mă creadă cineva pe cuvânt, ci trebuie să urmărască lipsa de reacție la concret a celor gen C. China-Birta și să judece singuri.

 

Cu articolul de față închid seria subiectelor blogosferice cu conținut mare de cretinism.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s