Păltiniș

text: Dunia

chestii colorate: dam ăsta

soundtrack recomandat:

 

Am mers la Păltiniș pe urmele lui Noica. Am citit în facultate Jurnalul de la Păltiniș al lui Liiceanu, iar mai târziu, Jurnalul filozofic al lui Noica.
Am rămas cu sufletul și cu mintea agățate geografic, Păltiniș, aici trebuie să ajung.

 

Am ajuns luna trecută, am găsit stațiunea în soare și zăpadă. Simțurile s-au zăpăcit imediat, simțeam o forță care îmi îndatora ochii să cuprindă peisajele cu exactitate nemțească pentru memoria mea de lungă durată.
Am mers pregătită pentru filozofie, dar complet nepregătită pentru Natură. Am urcat cu gura căscată. Brazii, pădurile de brazi ajută cu un contrast izbitor copacii cruzi de primăvară să seducă omul cu răgaz care privește în jurul lui.

Obișnuințele lumii dispar, când ajungi la Păltiniș, te oprești și privești. Într-o zi, la o scurtă plimbare, am ajuns într-o poiană unde m-am tolănit. Am privit.

 

 

 

Nu m-am uitat în jurul meu, am examinat. M-am pierdut în cer, mi-am revenit cu ochii la pământ. Florile de primăvară, pădurile, munții, zăpada, iar eu om în această substanță. La ureche, vântul pare că spune povești.
Mi-am amintit de Alexandru cel Mare. M-am ridicat atunci și am scrutat orizontul. Mă fascinează linia orizontului, mi-aș dori să mă pot plimba pe ea.
Ce naiv și ce scrântit acest Alexandru!
Sunt absolut convinsă că a stat fix așa ca mine. În picioare, în natură, în vânt, și a cercetat muntele, nu Cindrelul, bineînțeles.
Oare cum a mai putut să creadă că el poate să fie stăpân pe o asemenea materie?

 

 

 

 

 

La Păltiniș, pământul te face să accepți suflarea divină, căci ești pământ atunci când te oprești să privești.
Am stat o oră și am admirat o bucată de cer, o bucată de pământ, o inteligență absolută, Natura.
V-ați întrebat vreodată ce rost avem noi în Natură?
Eu m-am întrebat. Chiar nu am știut să-mi răspund, am realizat doar că frumusețea ei depășește conștiința noastră, adică propria noastră frumusețe.

 

 

 

 

 

Am plecat la Păltiniș pe urmele unui scriitor pe care îl admir, m-am întors de la Păltiniș cu un idol. Sedusă de peisajele muntelui, recunosc că am un idol, Natura.

 

Advertisements

2 comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s