FotoHeituială

Odată cu vremurile moderne, fiecare om cu un aparat digital în mână ajunge la concluzia cum că trebuie să publice pozele pe care le-a făcut. Unele sunt ”artistice”, altele cu copii, bunici, pomi, zgomot de imagine, întuneric, prieteni în stare de ebrietate și așa mai departe, dar toate trebuie să fie pe vastul www. Lucrurile nu mai stau așa simplu când ești blogăr și faci parte din blogosfera românească.

Elena ”Proiect” Cîrîc s-a gândit să mai publice niște cadre că deh, inspirația și lipsa de 1 subiect/zi (legea a 17-a blogosferică, aprobată în iulie 2008). Bun, pozele sunt cum sunt, unele mai bune, altele mai slabe, nu asta e important aici. Vreau să vorbim puțin despre atitudine și mă voi adresa atât blogărilor minunați cât și pupincuriștilor lor cititori.

”Vă invit să vedeţi şi voi fotografiile, unele chiar mi-au ieşit. Dacă m-aş fi priceput, ar fi ieşit nişte fotografii mult mai bune, e de înţeles. Deci vă rog să aveţi milă şi să nu comentaţi aspectele tehnice. Eventual puteţi să-mi daţi sfaturi, ce să fac ca data viitoare să fie mai bine.”

Vă rog să observați atitudinea Elenei ”Proiect”: pozele mele sunt bune, cu mici excepții – dar cu scuzele de rigoare se poate spune că toate sunt bune. Nu mă criticați căci nu înțeleg partea tehnică și nu e vina mea. Prin urmare nu aveți voie să criticați, dar puteți da sfaturi lăudând în același timp și greșelile, căci sunt omenești.

Atunci când publici niște cadre nu mai contează că în timp ce le făceai aveai un plod atârnat de mânecă, era furtună în parc, calendarul maya se ducea dracului, Zoso închidea blogul, Chinezu avea o bere în mână și Tonomata cu scufiță citea 3 cărți în același timp. Serios, nu contează. Le-ai publicat, le vede tot poporu’ și le apreciază fiecare după puterea și cultura din dotare. Prin urmare unicul sfat poate fi: învață dracului aspectele tehnice în loc să ai pretenția să-ți fie lăudate cadrele în mod condiționat. Pe lângă asta, nu știu dacă e în regulă să fotografiezi oamenii și apoi să publici cadrele fără a avea acordul lor. În mod normal în spațiul public nu ai nevoie de acordul lor dar, etic este sa le ceri permisiunea. E greu de crezut că Elena a stat atât de departe încât să nu fie observată având în vedere distanța focală de 35 mm.

Ăsta a fost blogărul. Pupincurismul suprem este: ”Ai un talent nebun sa surprinzi frumusetea.”. Nu poate fi vorba de talent la cineva care nu știe ce e aia distanță focală sau profunzimea câmpului în sfera fotografiei. Faptul că lauzi un lucru în mod exagerat te face asemenea blogărului: lipsit de coloană vertebrală și de intelect.

În caz că unii blogări care nimeresc aici n-au înțeles, dacă publici ești dispus să accepți orice reacție. Dacă ești conștient (și ar trebui să fii) că nu ai creat ceva fabulos n-ar trebui să cerșești laude penibile.

 

BONUS:

De azi înainte, pentru fiecare heituială, echipa proiectului dam167 îți spune cum influențează subiectul heituielii brandul personal al blogărului heituit.

 

Articolul Elenei ”Proiect” mai sus citat consolidează brandul ei personal și îi subliniază principalele caracteristici pentru care, de altfel, este atât de cunoscut și venerat de atâția adolescenți până în 15 ani:

– superficialitate

– indiferență

– lipsa coloanei vertebrale

– evitarea asumării responsabilității

 

Advertisements

5 comments

  1. N-a cersit nimeni laude penibile, fiindca stiu ca nu le merit. Incercam doar sa-i evit pe cei care tine, care se pricep intr-adevar la fotografie si aveau sa ma critice. N-am pretentii de fotograf. Poate o sa-nvat la un moment dat, imi doresc asta, dar nu m-am apucat concret de treaba.
    Succes!

    1. Dacă zici că ți-au ieșit, de ce să nu meriți laude? Ar fi mult mai frumoasă lumea dacă ar fi numai pupincuriști, nu? N-ar mai fi războaie, n-ar muri nimeni de foame, toți am fi blogări și am avea 7 miliarde de unici pe zi.

      Succes cu brandul personal.

  2. Fotografia de vacanță:

    https://dam167.wordpress.com/2010/03/22/fotografia-de-vacanta-2/

    https://dam167.wordpress.com/2010/02/17/post-procesare-prelucrare-editare/

    În schimb ce publică Elena ”Proiect” acolo e ceva mai complicat pentru că trebuie să-ți cunoști foarte bine echipamentul. În cazul lor e mai ușor să găsești o turmă de pupincuriști decât să citești ceva. Bine, ea nu prea are timp de citit având în vedere evenimentele cu chestii gratis la care prezența este obligatorie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s