Brand personal – ascensiunea

Este vorba de ascensiunea ideii de brand personal promovată în blogosfera autohtonă spre vârful Prostia, situat la altitudinea de 15879 mdd (metri deasupra decenței). Brand personal înseamnă asta. Noțiunea în sine păstrează o urmă de ambiguitate pentru că este un concept relativ, adică nu se poate cuantifica în unități absolute. Bun, dar marcă e un termen mult mai bine conturat și deci se pot face unele asocieri. Acest brand personal devine un brand sau o marcă atunci când e unic și este identificat cu un obiect anume. Brutal spus, un produs ajunge să poarte acea marcă, asociată până atunci unei personalități. Priviți acum definiția românească:

”Brand-ul personal este evidentiat de o identitate puternica, bazata pe o perceptie clara cu privire la principii si ceea ce diferentiaza o persoana fata de altele, prin plus-valoarea la job sau in diverse situatii.” conform myjob.
Ce începe prost, continuă și mai prost:

Un brand personal este compus din:

  • perceptiile si sentimentele celor din jurul tau cu privire la calitatile tale;
  • felul in care performezi in cariera;
  • cat considera ceilalti ca valorezi ca profesionist si ca om.

De fapt așa zisul brand nu se compune din percepțiile și părerile celor din jur, ci din lucrurile pe care le plantezi tu în ochii celor din jur. E o mare diferență. Ia priviți și niște lecții de branding. Bun, e clar că lumea nu prea înțelege lucrurile astea, mai ales că ne bălăcim în ape tulburi, adică într-o economie bolnavă și într-un cadru legislativ sărac. Hai totuși să vedem cam cum merge brandul ăsta pe la noi.

Am găsit aici un articol foarte slab. Sincer să fiu nu mă așteptam, pentru că Alex Negrea mi-a lăsat impresia că e un om care înțelege mai multe. Pe scurt, Charlie Sheen a tuituit ceva și lumea a tăbărât. A, Charlie a încasat 50 000 $ pentru treaba asta. Urmează un calcul care nu ajută pe nimeni cu nimic și un rezultat care-i intrigă pe cei câțiva curioși care au ajuns oarecum în ceață pe blogul respectiv.

De fapt, actorul NU A LIVRAT NIMIC. Dacă citiți articolul în engleză de unde s-a inspirat domnișorul Alex veți vedea că a fost un tweet scris în numele lui. Practic s-a folosit imaginea lui Charlie Sheen. Repet, imaginea. Ce nu vor tinerii noștri blogări să înțeleagă e că aceste așa zise campanii au impact la nivel global. Atragi atenția oamenilor din toate colțurile lumii, nu agiți o mână de blogări.

Brandul personal are un cuvânt greu de spus în materie de publicitate în Social Media, iar alegerea influenţatorilor se face pe baza unor criterii care ţin strict de obiectivul campaniei.”

De fapt aici e vorba de imagine și atât. E foarte clar. Influențatori? Hai, hai să avem pardon. Charlie Sheen are o imagine pe care oamenii o urmează. El a permis doar unor oameni să-i folosească numele și poza, n-a inluențat pe nimeni. E ca și acel spot publicitar în care un sportiv sau altul ține un șampon în mână. E o imagine atribuită și atât. Problema e că blogării noștri care nu citesc, nu se documentează și au, mulți dintre ei, o educație precară ce constă în traininguri de leadership și dezvoltare personală ating lucruri mai grave.

Așa ajungem la relevanță și influență. Tot mai mulți se proclamă relevanți și influenți, adică, mai pe românește spus, importanți. Bun, fiecare vrea să mănânce, așa că se găsește câte unu’ mai hater să comenteze. În rest e liniște. De fapt a fost liniște până acești oameni minunați s-au autoproclamat mai importanți decât unii care au un cuvânt de spus, ca de exemplu jurnaliști sau oameni cu experiență în media sau afaceri. Ironia e că importanța lor, cred ei, se leagă de texte care valoric nu contează. Cum poate fi un blog frecventat datorită legăturilor, un blog citit? Păi nu poate. Cum poate un blogăr să susțină că persoana lui înseamnă ceva fără să fie o oglindă a blogului? Blogul îl face pe om? Dacă își spune blogăr, cam da.

Reacțiile celor care au ceva de spus au devenit mai agresive, iar blogării jigniți de termenul ”pișcotar” se agită. A, dau și explicații. Ei bine, explicațiile din articolul citat tind spre penibil. Un blogăr câștigă bine pișcotărind? Poate, dar scrie mult mai prost decât jurnalistul de pe plantație. E lipsit de talent sau de o abilitate anume, nu are o profesie și vorbește aiurea la conferințe. Simplul fapt că ești plătit bine pentru un text slab în detrimentul unuia care scrie un text bun nu te face mai valoros.

În rest, bisnisul românesc prin facebook cam asta înseamnă. Culmea e că într-un domeniu aparent fără legi, reguli sau abilități necesare apar tot felul de personaje care țin teorii și critică simțul profesional.

Advertisements

6 comments

  1. Imaginea lui Charlie Sheen, cea pe care oamenii o urmează, este brandul lui personal.

    “perceptiile si sentimentele celor din jurul tau cu privire la calitatile tale;
    felul in care performezi in cariera;
    cat considera ceilalti ca valorezi ca profesionist si ca om”

    Asta nu înseamnă imagine? Brand personal? Zic asta pentru că mi se pare că faci o diferenţă foarte clară între doi termeni care înseamnă acelaşi lucru. Deciziile acelor oameni, indiferent de cine a scris mesajul ăla pe Twitter, se datorează influenţei pe care actorul o are asupra lor, se datorează faptului că Sheen le transmite un mesaj. Că scrie omul de PR în locul lui, whatever, nu mi se pare relevant cine scrie.

    Nu ştiu, am citit articolul tău de două ori şi tot nu mi se pare ok, dar poate sunt prea obosit.

    Referitor la calculul teoretic pe care l-am făcut în articol, mi s-a părut mai degrabă amuzant. Nu ştiu de ce ai face atâta caz din paragraful ăla.

    Şi răutqti gratuite pe alocuri, nu mai zic nimic, m-am obişnuit.

    1. Oamenii urmează o imagine și/sau un caracter. Că e frumos, urât, are un caracter infcet sau nu și așa mai departe. Marca vinde, nu ste urmată de oameni.

      Problema sunt tocmai rândurile citate de tine. Adică marca înseamnp percepția altora?

      Actorul e popular, nu influent. Asta e problema aici: exprimarea. Preluăm concept străine și le explicăm/traducem prost.

  2. Explică-mi, că nu înţeleg, care ar fi fost cazul în care cuvântul “influenţă” ar fi fost corect folosit. Cum apreciezi brandul personal, dacă nu prin percepţia altora? Cum apreciezi influenţa? Ai scris un articol cu aproape 10 paragrafe pentru că ţi se pare că am greşit un cuvânt? Come on…

    1. În pimul rând nu am scris un articol pentru un cuvânt folosit greșit. Așa zisul brand personal poate fi măsurat prin reacțiile altora, dar, cum am spus și în articol, e ceva relativ. Așa intervine relevanța voastră: unii oameni apreciază corect, alții se înșeală? Când concretul e foarte diluat ajungi să te îndepărtezi de tot ceea ce înseamnă esență. Un principiu bun și eficient e tot timpul simplu, chiar dacă punerea lui în aplicare se face prin atribute sau procedee complexe.

      Influența în limba română înseamnă o acțiune, nu o imagine care este urmată de oameni. Bine, problema nu e că mai greșeșt cineva pentru că toți greșim, dar nu mai ai loc de cuvântul brand. Unii au ajuns ca o moară stricată. Mai nou iei în considerare părerea cuiva în funcție de brandul personal? Hai să avem pardon.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s