Blogging şi blogări

Am să încep direct. Am citit un articol care m-a dezamăgit. Crunt. Pe mine mă dezamăgesc articolele scrise de oamenii pe care-i respect. Nu mă irită atât de mult articolul, cât ideea promovată mai peste tot. Articolul aici. Nu vorbesc numai de ideea de a păstra un standard ci de tot ce se înţelege acum prin blogging.

Blogger. Asta cam e persoana care are cel puţin un blog. Şi nu se sfieşte să-l folosească. Îşi fac un blog persoanele care au aceva de exprimat. În primul rând blogul este un site ca oricare altul, fiind preferat pentru interacţiunea cu cititorii. Sunt tot felul de bloguri pentru că oamenii sunt diferiţi şi abordează lucrurile diferit. În general lumea preferă părerea altor oameni în detrimentul variantelor oficiale.

Pro blogger. Varianta profesionistă. Profesionist înseamnă că eşti plătit pentru serviciul pe care-l oferi. E foarte clar, foarte simplu. Când cineva plăteşte, are dreptul să emită pretenţii. Unii sunt mai flexibili, alţii mai rigizi. Atunci când te consideri profesionist nu mai poţi scrie orice, nu îţi mai permiţi să fii ofensiv sau să scapi din vedere detalii. Acum ai o imagine pe care vrei să o păstrezi oarecum nepătată.

Ţi-ai făcut blog. Sunt 2 categorii de bloguri: blogul personal, pe care l-ai făcut pentru a împărtăşi ceva. De obicei acel ceva nu e activitatea de zi cu zi. A doua categorie este blogul comercial. De când l-ai făcut te-ai gândit la domeniu, spaţiu, întreţinere şi imagine. E acel blog pe care ţi l-ai făcut, brutal spus, pentru a face bani. E un site care speri că se îndreaptă într-o oarecare direcţie.

Până aici e simplu. Acum ajungem la bani şi, la ce cred unii că e intersecţia celor două categorii. Ai un blog personal, cineva vrea să-ţi dea bani să scrii un articol. L-ai scris, ai primit bani. Atât. Ai un blog în întreţinere pentru bani, se întâmplă să scrii şi fără bani dar, o faci pentru a ţine acel blog pe traiectoria gândită de tine, nimic mai mult. Ajungem la problema din articol: ciupeala. Cum adică să nu te vinzi pe seminţe? Adică un articol în care scrii 3 rânduri despre un cozonac face mai mult de 3 euro? Păi da, dacă vrei ca el să apară pe un blog care renunţă la altul pentru a-l scrie. În rest, de ce ar valora mai mult? Doar aşa, să ţinem preţul ridicat. Am văzut atâtea articole cretine care făceau reclamă la toate prostiile. Acolo e muncă? Să-mi fie cu iertare, dar dacă la aşa ceva ai muncit, cam ai probleme cu scrisul şi/sau imaginaţia. Atunci de ce dracului să dea cineva mai mult de 3 euro? Aşa ajungem la calitate.

Calitate. Ei bine, tot mai multe platforme gratuite, tot mai multe domenii ieftine, tot mai mulţi bloggeri. Prin urmare, concurenţă. Piaţa românescă s-a adaptat şi s-a observat că în loc să cumperi spaţiu pe un blog cunoscut, cumperi spaţiu pe alte 10 bloguri cu aceiaşi bani. Ei bine asta trage perdeaua: nu prea sunt bloguri de calitate. Blog de calitate înseamnă text, nu promovare acerbă. Ca să nu mai spun că un blogger nu se vinde. El are un blog pentru că vrea să spună ceva, într-un anumit fel. Ei, dacă nu eşti cunoscut pentru asta, cum sunt maxim 5 bloggeri în ţara asta, alegi şi tu varianta comună: nu scrii 1 articol pentru 30 de euro, ci 10 pentru 3 euro fiecare. Bun şi aşa.

Na bun, acum că am stabilit nişte lucruri, să trecem la heituială. Un blogger trebuie să scrie. Nu contează dacă e mult sau puţin, contează motivele pe care lumea le citeşte acele texte. “Ți-ai făcut un blog pentru a scoate bani din el” e una dintre cele mai cretine expresii pe care le citesc aproape zi de zi. Asta pentru că ţi-ai făcut un blog din motive greşite: nu ai ceva de exprimat şi asta e chiar esenţa unui blog.

Tendinţe. Ei bine, bloggerii tineri şi, mai nou vechi în domeniu (au blog de 3 ani), s-au prins că lumea nu prea îi consideră un etalon în domeniu. Păi nu au motiv să fie: scriu prost, nu au o direcţie şi aşteaptă ciupeala. Aşa s-au gândit să evolueze. Hai cu promovarea, hai să facem trafic, hai să facem evenimente, proiecte, socializăm, astea. Cu alte cuvinte, atragem atenţia prin orice alt mod decât scrisul şi coloana vertebrală. Cică asta înseamnă să fii blogger în ziua de azi. Ce proiecte mă? Ce evenimente? Un blogger trebuie să aibă un blog de calitate. A, să înţeleg că fără toate astea n-aţi strânge 10 oameni care să vă citească? Un simplu raţionament: se dă un blogăr. Are 200 de prieteni pe facebook şi 200 de urmăritori pe twitter. Publică un articol pe blog, pune link pe facebook. De acolo strânge vreo 100 de vizite. Pune link pe twitter. Strânge 50 de vizite+50 de retweet-uri să zicem. 50 RT x 10 vizite = 500 vizite. Mai adunăm cele 100 şi obţinem 650 de vizite. Nu e mult, dar un blogăr care se promovează reuşeşte mai mult. Totuşi, sunt 650 de vizite fără să conteze calitatea articolului. Deh, comunitatea. E cam nasol să nu dai şi tu RT, că atunci nu mai pupi nici tu promovare. O mână spală pe alta.

Bun, deci ăştia sunt blogării, asta e blogosfera. A, mai e ceva. Ăştia sunt câţi? 200, 300 de oameni? 400? Hai să fie 1000. Nu sunt, dar hai să fie. Din 60000 de bloguri româneşti. Când mama dracului a ajuns asta blogosfera? Aste e relavanţă? Faptul că o adunătură de tălâmbi se promovează unii pe alţii înseamnă relevanţă? Îi caută agenţiile? Lumea îi caută pentru că moaca lor apare peste tot. Apăi daca vrei să-ţi vinzi iaurtul, pui afişul în centrul oraşului, indiferent care e oraşul. E, oamenii aştia atât de mulţi fac seminarii, ateliere, prezentări, o nebunie. Ce prezintă ei acolo? Chestii pe care TREBUIE SĂ LE ŞTII ca blogger. Mai mult, sunt asociaţi cu afacerile şi piaţa vânzărilor. Bloggerul NU trebuie să vândă. El trebuie să aibă adepţi. Acum să recunoaştem, au evoluat. Dar ei nu sunt bloggeri.

Hai să vedem cum e cu prezentările alea. L-aţi văzut pe Dan Ciulea. Omul nu scrie 3 rânduri corect şi a prezentat. A fost ok deşi nu i-a ieşit poanta cu virginul. Să fi văzut atunci cum cădea lumea pe spate. Ia priviţi-l pe ăsta. Nu serios. Citiţi prezentarea. Ca un pont, citiţi o singură dată. Ştiu că nu aţi înţeles nimic, dar nu veţi înţelege nimic nici dacă o citiţi de 10 ori. Comunitate locală? Bine bine, dar din care loc? Așa zisele comunități locale sunt câteva. Mai exact în jurul orașelor mari din țară, asta pentru că acolo tot timpul se întâmplă ceva. Dacă observați acolo, comunitatea online din cluj a adus acel serial cu cei doi roboți. Să avem pardon, din câte am înțeles eu acei oameni sunt pasionați de artă, în special arta digitală. Simplul fapt că preferă să ofere ceva oamenilor postând pe internet nu știu dacă îi face apartenenți la o comunitate online.

Acești oameni, minunați de fel, au emoții, cum e normal. Ai o prezentare de tot rahatul dar ceva tremură (la Dan ciulea n-am înțeles dacă tremura el sau vocea) și te chinui domnule, muncești. Prezinți cu atâta entuziasm, de parcă ai fi înlocuit modelul Pasternak.

Așa mai spre încheiere, e de ajuns dacă privim comentariile pe bloguri. În rubrica de comentarii ar trebui să găsești discuții și păreri. Ei, mai greu aici. Blog slab, cititori limitați. De fapt poate greșesc. Ei nu sunt limitați intelectual ci sunt limitați de condiție – condiția de comunitate. Citești blogul că na, citește și el la tine, promovează și el blogul tău. Cu răutate sau ofensă nu vinzi iaurturi. E greu să exprim în cuvinte greața pe care o simt când văd o turmă de oameni care se identifică cu blogosfera și mai mult, îi învață pe alții cum stă treaba cu mediul online. Acum pe final îi încurajez pe toți oamenii minunați să stimuleze acel punct G, prin rect. Aia e calea.

Advertisements

6 comments

  1. Am zis undeva acolo-n postul ăla limitat ca 99% e copy paste de pe slide-urile prezentării. Asta însemnă că sunt niște idei principale, nu toată povestea. Înțeleg că ai fost în sală. Sau nici acolo nu am fost coerent? Pentru tine pot face cumva sa mai repet prezentarea. 🙂 Oricum, apreciez analiza și timpul pierdut cu mine. Nu și unele idei din articol.

  2. well, de la bbs-uri, la forum-uri, la blog-uri … trecand prim irc si ym … s-a ajuns la feisbuci. iar cum vizibilitatea dauneaza grav calitatii … sincer, pe mine nu ma mai mira. banii din reclame sunt imho doar un element care dilueaza calitatea si daca ne observam mai detasat ce se intampla cu online-ul, devine evident ca ideea de content creator nu e agreeata in capitalism … nu atunci cand acel continut e pe gratis. de la smartphone, la ipad, la ipv6 … la care adaugam legile I.P. si manevrele **AA … dovezile curg din toate directiile: trebuie sa fii consumator si nu producator. iar daca totusi esti producator … trebuie sa poti fi controlat, sa nu te apuci tu de nebun sa creezi/produci si sa strici altora afacerile. e ca si cu “accesul la informatie e liber … daca ai bani sa platesti pentru acces si daca legea nu-i de alta parere”. blogger-ul fara constiinta si avid de euroi e unealta ideala … e politicianul de noua generatie, adaptat la online. daca mai e si prost (informat) … cu atat mai bine: castigam de doua ori de pe urma lui.

  3. Apreciez interesul pentru articol, dar nu ai prins niste idei.

    Exista bloggerii care scriu doar de placere si exista unii care nu scot din atentie si posibilitatea de a castiga un leu. Cand am inceput sa fac situri acum 10 ani si sa scriu continut, speram ca odata sa vina si un ban de pe el. Sunt unul dintre cei care au inceput pe net ca hobby si, cand jobul pe care l-au prestat 10 ani a intrat intr-o fundatura, a avut uriasul NOROC sa poata intra pe vechiul hobby.

    In loc sa-mi refuz posibilitatea de a castiga chiar si niste banuti pe tema asta, am reusit sa-mi schimb ‘cariera’ cu una mult mai banoasa si mai misto decat cea anterioara, desi acum 12 ani probabil nu visam asa ceva.

    Discut aici despre oamenii care doresc si un ‘return of investment’ pe munca lor. Pentru ca munca pe blog este MUNCA, atunci cand nu scrii chiar doar o data la 2 saptamani. Si, asa ca o capitalista dezmatata ce sunt (sau om care traieste din ce castiga), consider ca nu e deplasat sa castigi un ban dintr-un hobby, nu doar sa arunc timp si bani, ca ambele ‘costa’.

    Deci nu am treaba cu blogerii de genul tau, care scriu din pasiune exclusiv si ca sa mai ‘blow off steam’, vorba romanului. Discut aici despre oamenii care au aflat ca se poate face un ban din asta si ar dori si ei sa castige ceva. Pentru mine blogul nu este prioritar, pentru ca imi aduce doar cam 10% din veniturile lunare. Deci intregul meu efort este pe alta ‘nisa’, ca acolo vin banii pentru diverse plati, plus naravul pervers de a tot calatori.

    Dar nu exclud nici posibilitatea de a castiga bani. Am investit mii de ore de munca pe siturile mele, mi-am facut ‘scoala’ pe ele, am renuntat la distractii, party-uri si chiar Sarbatori, doar pentru a le dezvolta si a invata din ele. Nu sunt atat de crestina incat sa nu ma gandesc si la un venit viitor (in anii respectivi).

    Daca am discutat deci ‘nisa’ de cititori spre care bateam, iti vei da seama ca articolul are noima. Si chiar pentru calitatea actului ‘editorial, ideea sta in picioare. Una este sa scrii un ‘advertorial’ pe luna, printre 30-40 de articole OK si alta este sa scrii 30 pe luna, pentru a castiga banii in cauza.

    Nu-ti lesina cititorii pentru un articol de genul ala, dar sigur ii apuca dracii, cand numai asta vad in fiecare zi pe site.

    1. Sunt de acord cu tine că NIMENI nu respinge ideea că la un moment dat cineva îi va da o sumă de bani pentru a scrie sau a posta ceva. DAR. E una când, la momentul x, citești un mail de la cineva dispus să te plătească pentru ceva, dar alta e să îți alegi în așa fel titlurile astfel încât să te observe acel cineva.
      Tu ai un blog adiacent domeniului în care lucrezi și e normal să se lege într-un fel sau altul. Eu și alte zeci de mii de bloguri nu avem lgătură cu domeniul în care activăm – asta e blogosfera, zecile de mii de bloguri.
      Așa ajungem la realitate. A, se pot face bani din blogging? Păi eu sunt doar deschis șa oferte și nu fac altceva decât să-mi fac blogul ieftin – asta e majoritatea. Oameni care scriu prost și nu au ce spune. Nu, ei nu au de ce să încerce să se vândă scump. Dar ei încearcă și încercările lor evidențiază doar limitele. Despre asta e vorba de fapt. Aceiași oameni care sunt doar deschiși la oferte nu menționează scopul publicitar al articolelor. A, ba da, ei o categorie aparte, care categorie nu contine cuvantul publicitate sau reclama.

      Am lăsat la sfârșit chestia cu munca. Da, așa e, la un moment dat vrei să-ți vezi munca răsplătită. Mă întreb și eu, cam cum ar trebui răsplătită munca pe care a depus-o blogărul Z, care trateaza totul cu superficialitate și scrie despre cum și-a plătit facturile, ce probleme a avut la facultate și de ce îi place un fel de mâncare? A muncit? Toți muncim. Muncim ca să oferim ceva. Când am scris un articol despre aparate foto am citit și am studiat. A, și am împărtășit o experiență. Da, gratis. Dacă voiam răsplată așteptm să fiu plătit pentru asta. Dacă toată lumea ar gândi așa și ar face ceva așteptând în viitor răsplata financiară, internetul ar fi mai sărac. Mult mai sărac.

      Problema e ce înțelge fiecare din lucrurile astea. E de ajuns să arunci un ochi prin ceea ce spun unii că e blogosfera românească și intuiești că nu au înțeles prea multe. În România se vinde imaginea, nu articolele. Articolele sunt prea slabe.

  4. Cam multă încrâncenare în acest articol! Eu cred că blogul e o carte de vizită. Şi da, poţi face bani cu el! Hai să vă zic eu la amândoi cum!
    Pentru că eu ţin la blogul meu, singurele reclame care apar acolo, SUNT ALE MELE. Punct. Cine vrea să mă plătească, să îmi dea şi unde să scriu articolul. AŞA SE FACE ÎN LUMEA PROFESIONIŞTILOR SCRISULUI. Dacă blogul meu ar fi gazetă (hazna?) publică, poate că ar avea loc şi articole scrise pe bani. am scris două, acum vreo 2 sau 3 ani, să văd cum e. Mi-a trecut! M-am gândit foarte foarte bine şi prefer să scriu pentru mine, pentru cititorii mei. Cine crede că am ceva de spus, să mă invite la tribună. A LUI!
    Cred că singura reclamă acceptabilă, e linkul dintr-un comentariu. Şi pot să îl accept, dacă are ceva de spus. Inclusiv dacă “se dă” la mine. Poate greşesc exact acolo. Şi aşa, o să mă constrâng să văd altfel. În rest? Promovez pe cine vreau, ce vreau pe cât vreau CÂND ŞI DACĂ vreau.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s