Apoi, când îti vor pica ochii pe aspectul de prajina aschilopatica a boyfriend-ului de atunci sau pe bretonul care îti plonja, cu îndaratnicie, în ochi, jignind simtul frumosului ca institutie, îti vei da seama cât de bine esti acum si cât de mult ai progresat.
fragment din Lumina lui Alpheratz de Oana, aflată în ucenicia prințesei Laura a Marelui Pătrat al lui Pegas
P.S. losty88, mai e nevoie de zahăr când dau de așa ceva?
dam167.wordpress.com 
eu n-am inteles ni.mic.!
asta-i antreprenoare “de stat” de i s-a lipit de pix/tastatura institutia?
Interesante gânduri la un om care prin vocaţie încearcă să surprindă frumosul în imagini…
Pai trebuie si zahar dupa ce te amarasti citind asa ceva! 😛