Facebook şi minunaţii din fund al

Ei bine, a venit timpul ca dam ăsta să zică una alta şi despre social media. Că de, dacă tot le ştie pe toate, hai să zică ceva de rău de bisnismenii de pe facebook. Dar ce este facebook? Hai că asta e simplu – o reţea de socializare. Bine, mai că sună a clişeu, dar dacă te duci la o conferinţă “de online” şi spui asta vei fi omorît cu pietre. Nu nu. Feisbuc ăsta nu e numai o reţea de socializare, ci şi o oportunitate de a face bisnis mai fain, mai motivat, mai antreprenorial.

Blogării români, nu doar deştepţi, dar şi minunaţi, după ce au văzut cam în toată lumea că socializarea asta trebuie să cuprindă toate domeniile şi toate nivelurile din lumea afacerilor, s-au prins că reţeaua de socializare trebuie să cuprindă toate domeniile şi toate nivelurile din lumea afacerilor. Adică au redescoperit roata cum ar veni. Na, de aici până la experţi social media, consultanţi social media şi antreprenori a fost doar un avânt de incultură şi ceva timp liber.

Serios acum. Fiind reţea de socializare, companiile îşi pot strânge clienţii sub acelaşi acoperiş – plastic spus. Acum pot comunica mai uşor cu aceştia indiferent de locaţia lor. Dacă sunt fan Apple să zicem, pot afla mult mai uşor ştiri despre produse noi, lansări, păreri sau chiar diverse comunicate pe care compania doreşte să le facă. Practic cei ce se alătura acestor companii în reţeaua de socializare sunt deja clienţi, sau, în cel mai rău caz, viitori clienţi. E cam mult să le spunem potenţiali clienţi, pentru că ei nu mai trebuie “cumpăraţi”. Prin urmare, folosind o reţea de socializare nu aduci clienţi noi (aportul e nesemnificativ, deci poate fi neglijat) ci îi găseşti pe cei pe care îi ai deja.

E clar, toată povestea asta trebuia transformată într-un mare rahat românesc. Un site costă bani, dar facebook nu. În loc să plătesc pentru un site, hai să fac eu reclamă pe facebook şi să agasez în mod gratuit mai uşor oamenii. Asta, economiceşte vorbind, se numeşte promovare. Şi da, are o eficienţă de speriat: prinzi câte un blogăr şi vinzi mult mai multe iaurturi aşa. În România cel mai eficient mod de a-ţi face reclamă e televiziunea, dar, un antreprenor de apartament nu-şi permite să-şi promoveze ghereta în timpul unui meci Steaua-Dinamo aşa că, Facebook e soluţia celor cu scaun la cap.

Acum, avem tot felul de experţi şi profesionişti, care se pricep, fac statistici, ce mai, o nebunie. Atât de profesionist încât ajungem la mici confuzii: “Sunt aproape 3.000.000 de cititori de bloguri în România, sunt peste 3.500.000 de conturi româneşti pe Facebook, iar partea cea mai frumoasă este următoarea.” – spunea Alexandru Negrea aici. 15 zile mai târziu, apare ăsta. Măi să fie. Adică de la 3,5 milioane de conturi s-a ajuns la 3,6 milioane de utilizatori. Având în vedere că blogării profesionişti au câte 3 conturi pe facebook, cum paloşu’ lu’ Greuceanu se strâng atâţia utilizatori? Domnu’ Becerist, sigur nu facem o confuzie aici printre focusări? Hai să avem pardon.

 

Ei bine, de la facebook şi social media ajungem la oamenii din spate. Oameni care fac bisnis şi scriu articole …bune. Articolul citat a ratat cu succes coerenţa.

De fapt, jobul omului din spatele unei pagini de facebook care promovează valorile unei companii este acela de a transforma utilizatorii în fani.

De fapt, dragă Raluca, jobul omului este să promoveze ideologia companiei. Cei ce dau like paginii Apple sunt deja fani şi utilizatori în acelaşi timp. Pe facebook aduni, nu pescuieşti. Bun, am adus-o pe Raluca în ecuaţie pentru că vorbeam de oameni. Care oameni urlă “comunicare” în stânga şi dreapta. Ei, la articolul ăsta, domnişoara fără coloană vertebrală a primit un comentariu:

Draga Raluca,

Ai facut o varza totala cu articolu asta. Nu sunt expert in marketing dar ma pricep la economie si imi dau seama ca tu cam incurci oalele. Explica-mi si mie cum poate o comunitate de fani sa mentina “cifra de afaceri in grafic”? Daca eu (si alti 1,000 de oameni) suntem fani Ferrari dar nu ne permitem sa ne cumparam una, influentam cifra de afaceri a celor de la Ferrari atunci “cand schimbarea bate la usa”? (nu prea inteleg ce ai vrut sa zici prin schimbare… ma gandesc ca te refereai la situatie economica nefavorabila daca ai mentionat cifra de afaceri)

Comparatia dintre facebook si activitatea de vanzare e alta varza de care nu ma mai iau…

Comentariul îi aparţine lui Victor. A, comentariul nu a fost aprobat. Pentru că, după cum puteţi observa, este plin de injurii. Pentru că asta înseamnă comunicare: cineva te critică, tu ştergi comentariul, ce pana ta. PENIBIL. Din păcate pentru ea, Victor cam are dreptate acolo. Mă rog, subliniază doar una din problemele articolului care, să-mi fie cu iertare e scris prost.

Mai departe, totul merge la vale. Dacă aţi trecut de penibilul blogărilor cu coşuri pe faţă puteţi trece la nivelul utrmător: branduri şi filosofeli de 3 lei, gen Adrian Ciubotaru. Adică un om devine brand? Nu, hai serios, doar pentru că alţi oameni îl bagă în seamă pe acel om, respectivul filosof hermeneutic e brand? Au cumparat 10 oameni iaurturi îndemnaţi de Miruna Siminel? A, păi e brand!

De ce spun unii că toată porcăria cu facebook va face implozie? (unde porcaria cu facebook = bisnisul românesc de 2 lei) Pentru că totul e fals. Oamenii sunt agasanţi, milioanele de like-uri nu aduc nimic şi are gustul unei exagerări româneşti care se poate vedea pe toate gardurile. Şi nu, pe utilizatorul comun de facebook nu-l interesează brandurile închipuite promovate de prieteni. Îl interesează mărcile preferate şi atât. A, bine, dacă ne oferă Alexandru Negrea vreun grafic care să contrazică asta, atunci îi dăm dreptate. Statisticile lui sunt eco, bio etc. deoarece abundă în material lemnos.

 

Bun, care e de fapt conluzia? Acest Facebook ne ajută când e vorba de bisnis? Da. E un mediu în care trebuie să exisşti pentru simplul motiv că toata lumea e acolo. De aici până la ţigănismele din România însă, mai e mult. În plus, hai să vedem care ar putea fi realizările fantastice. E vreo spălătorie auto care a atins succesul prin reţeaua de socializare? Tnuva a vţndut de 1000 de ori mai multe iaurturi? Raluca Moisi e vecina lui Bono? Păi nu. Singurele cifle vine de la mărci cunoscutecare proseră, iar unul din instrumentele la care recurg este acest mediu.

 

Victor, o notă de la dam ăsta: blogării acceptă numai criticile care încep cu “Ai dreptate […]”. Cât despre seakeri şi alte englezisme într-un episod viitor.

 

Voiam să nu ofer cadouri, dar hai, că odată cu bătrâneţea se mai înmoaie omul. Uite, pentru Alexandru Negrea avem premiul de mai jos şi sperăm să-i ajungă măcar pentru o conferinţă.

 

 

Advertisements

11 comments

  1. 3 linkuri şi multe lemne? O aveai pe suflet de ceva vreme.

    Acum, legat de Facebook, înţeleg din articol că te deranjează laudele exagerate care i se aduc acestei reţele de socializare şi că ea (reţeaua), ar fi utilă, dar nu face minuni. E corect, sper că am înţeles bine, dar nu poţi să reduci totul la afirmaţia asta.

    Pot să înţeleg că nu ai timp să citeşti un articol de 300 de cuvinte, din care esenţială e o singură frază şi că te deranjează că am scris 270 de cuvinte în plus, dar de aia se numesc bloguri personale. Dacă nu ai timp, citeşti mai târziu, dacă nu-ţi place nu citeşti, cam astea sunt opţiunile.

    Probabil că şi tu poţi scrie o carte despre pasiunea ta (fotografia, din ce am citit la descriere) şi la fel de probabil ţi-ai putea “vinde” cu succes această pasiune, dacă ăsta ar fi obiectivul. Şi sunt sigur că, nu ai folosi o singură afirmaţie, gen “e foarte tare să faci poze, trust me!”.

    Come on…

    1. Nu numai laudele exagerate. Avem pagini pe Facebook gen salata de vinete, care se este mai apoi proiecte, care deriva în brand. Eu zic că nu e de neglijat treaba cu milioanele de conturi şi tot atâtea milioane de utilizatori – e o cifră care nu reflectă realitatea, ori dacă nici în cifre nu mai avem încredere…

      Eu unul nu sunt de acord cu acest curent şi nu sunt singurul. Ar trebui să facem mai multe şi să vorbim mai puţin – aici nu mă refer la tine ci la întregul puhoi de antreprenori, puhoi care nici măcar nu scrie româneşte. Da, ne adaptăm. Evoluăm.

      1. E clar că nu e un mediu perfect, dar tu nu te-ai săturat de reclamă pe TV? De print nu mai vorbesc că e mort oricum. Outdoor? Să fim serioşi!

        Social Media (reţele de socializare, bloguri, youtube, wikipedia etc) se integrează într-un mix de comunicare, iar mixul ăsta de comunicare vinde. That’s a fact. Acum, că nu putem măsura (încă) ce canal vinde mai bine şi cât cu exactitate, asta e altceva, dar eu chiar cred că Facebook poate fi folosit eficient şi în folosul ambelor tabere (branduri şi consumatori).

        Nu înţeleg, însă, ce înseamnă că nu eşti de acord cu acest curent. Nu eşti de acord pentru că nu-ţi place? Nu eşti de acord pentru că l-ai testat şi nu dă rezultate? What’s up with that?

  2. Social media aduce ceva în plus. Business to Business, Business to Consumer, Consumer to Consumer.” … daca o sa intru in business, musai o sa-mi fac si cont de feisbuci … dupa care o sa dau like la toate firmele cu care vreau sa colaborez (sa fac afaceri) … ca deh: contracte, caiete de sarcini, licitatii si alte cele sunt soo out … cand ai pagina de brand pe feisbuci. bineinteles nu voi uita sa fac publice pe propria pagina toate informatiile secrete … ca sa stie concurenta cu cine are de-a face.

    Nevoia vizitatorilor de bloguri, în acest caz, este de a primi recomandări de produse/servicii de la oameni care pot avea o părere avizată în legătură cu ele. Ideal ar fi ca bloggerii să testeze, sau să beneficieze de traininguri despre produsele/serviciile pe care le recomandă şi să-şi asume responsabilitatea pentru aceste recomandări.” … mi-a amintit de review-ul “Sofer pe Opel Insignia” … care pana la urma n-a fost review (pesemne lipsea training-ul) … da’ n-am zabovit prea mult printre amintiri deoarece ultima propozitie seamana prea mult cu “da-mi un leu”-ul cersetorilor de la coltul strazii …

  3. Vroiam sa incep commentul cu un mare “deci”, dar evident ca m-am abtinut. Ai fi in stare sa te iei si de chestia asta. Nu am vazut prea multe din blogul tau, dar pozele din al 2-lea post imi plac desi eu sunt cu partea abstracta. Revenind la subiect: LASA ACIDITATEA! cu majuscule. Nu de alta, dar nu mi-as dori sa faci o gastrita. In fond cine ar putea s-o ridice si pe a mea in pragul diminetii. In al 2-lea rand intr-adevar e un mare shit cu businessuri-le pe facebook si promovarea online pe aceasta retea de socializare. Cu toate acestea gandeste-te insa ca sunt si care chiar fac bani din treaba asta (si nu, nu vorbesc de pe pereti) si le-a crescut si cifra de afaceri. Bineinteles nu doar cu ajutorul facebook ci si cu un site in spate. Incearca totusi sa tii cont ca sunt cazuri (putine ce-i drept) in care poti pleca freelancer de la 0 sau pur si simplu poti sa aduni clienti noi si cu ajutorul facebook.
    Sunt pregatita acum ca te-am contrazis (nu total ce-i drept) la un raspuns in stilul dam.

    1. Legat de gastrită, nu e cazul. Eu am un stomac tare şi cu personalitate. Dacă n-aş avea un stomac tare aş mai putea citi ce scrie Raluca Moisi?

      Eu nu contest că se fac bani. Se fac bani cu un simplu blog. Dacă ai vazut articolele plătite la cosmetice, fiecare articol a fost plătit cu aproximativ 50 RON. Tare, nu? Problema nu e câţi bani şi de ce. Problema e că ăia care stau la ciupeală ţin teorii, traininguri şi workshop-uri (că atelier e demodat, romenglezistic vorbind). Eu ştiu că proşti sunt cei care plătesc să-i asculte, dar totuşi, unde e decenţa? Un om care câştigă 100 de euro pe lună îi învaţă pe alţii cum e cu bisnisul? Cât despre fleelancer…blogosferic vorbind asta se traduce în student, stau la ciupeală. Nu eAlex cel cu 100 de euro, sunt alţii. Dar el le cântă oarecum în strună.

      1. Crede-ma ca exista freelanceri, studenti, care castiga foarte bine (de n ori mai mult decat 100 aia de euro despre care imi spui tu).

  4. Multumesc ca m-ai ajutat sa transmit ce aveam de comunicat.

    Legat de “freelancing”, nu sunt multi care fac averi asa, cel putin nu web designeri sau traducatori. In tarile mai normale decat a noastra sunt site-uri specializate ce ofera salariile medii ale anumitor categorii de “freelanceri” si veti vedea ca nu le curge miere la robinet.

    Un lucru e cert… vanzare nu fac nici freelancerii, nici angajatii, ci firmele. Ce fac ei se cheama ciubuc.

    Iar pentru astia ce dau sfaturi, e o vorba tare adevarata: “cine stie, face. cine nu, ii invata pe altii.”

    Cu alte cuvinte, cine stie cum se fac banii cu ajutorul facebook — pune in practica, nu scrie articole slabe pe blog.

  5. Ei bine eu nu sunt specialist in comunicare si nici in socializare. La inceput cand a aparut facebook in Romania in 2008 am avut si eu cont, atunci era ceva nou, comunitate mica de romani si era frumos, interesant. Pe urma in 2009 a inceput sa migreze pe fb toata categoria hi5 si acum fb este ce este dat de natura oamenilor care il populeaza, in sine nu este mai mult decat un instrument.

    Citeam pe blogul cuiva cu cateva luni in urma. Spunea ca fb nu e un mediu pentru reclama si afaceri, invitatii la conferinte etc. Fb este pentru prieteni. Avea dreptate, asa este.

    Despre comentarii care ne plac sau nu ne plac,…. traim intr-un mediu critic. Atat de critic si de acid incat ne paralizeaza orice urma de curaj pentru a face ceva constructiv.

    Mi-a placut filmul ”The Social Network” si stii de ce? pentru ca in film in momentul in care Mark Zuckerberg ajunge un fata comisiei de profesori este tratat atat de respectabil incat m-a impresionat. Daca un asemenea caz ar ajunge un fata profesorilor universitari din Romania nici nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi tratat studentul in cauza. Filmul e film, nu inseamna ca e si realitate 100% chiar daca e biografic in schimb scenariu e bun.

    Toate cele bune si pace in suflet!

    Adelina

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s