Motivaţionişti ai blogosferei – azi cu mai mult verde

Toţi am observat că blogosfera musteşte de oameni minunaţi, proiectanţi de fel, care scriu tâmpenii motivaţionale. De ce? Pentru că atâta pot. Doar n-o să-ţi prezinte trucuri din lumea afacerilor sau prevederi legale; mai bine te ajută ei să te automotivezi, pentru că orice prost motivat e mai capabil decât un om cu abilităţi.

Ei bine, Raluca s-a gândit să-mi dea o replică. Aveţi acolo şi articolul la care ea, în stilul ei 59,27% agramat, formulează o replică. Dragă Raluca, am văzut că nu te ajută mintea prea mult, dar acum am observat că nu şti să citeşti. Asta ziceam eu:

Începem cu un exemplu din prima categorie şi anume Alergotura. Ideea aici e să încurajăm oamenii să facă mişcare. Nu cred că mai are rost să explic de ce e o idee bună avand în vedere problemele de sănătate din ziua de azi. Cum punem în practică această idee? Păi scriem pe unde putem, facem puţin spam şi ajunge să adunăm o trupă de dezlânaţi să alerge pe străzile Timişoarei. Dragi copii, joggingul NU SE FACE ÎN GRUP. Mă gândesc că ai nevoie de vreo 5 clase să înţelegi asta, dar hai să explic: trotuarele nu sunt făcute ca turme de oligofreni să facă ceva în acelaşi timp, în mod organizat. Eu ca pieton nu vreau să îmi iasă asta în drum. În nici o ţară civilizată nu se adună toţi prietenii de pe facebook (da ştiu, acum şi google+, color) să zburde SIMULTAN pe străzi. E foarte simplu: vrei să alergi 10 neghiobi, o faci pe un teren de sport. Dacă vrei să alergi cu prietenul/prietena/animalul de companie o poţi face oriunde. Da, în grup te distrezi şi îţi faci prieteni noi, că asta înseamnă un antrenament. Antreprenoriat social, ce mai….

Acum are şi ea dreptatea ei. Dacă alergi alături de mai mulţi oameni, poţi găsi motivaţia mai uşor. DAR. Nu despre asta era vorba. Era vorba de jogging în grup. Adică alergarea uşoară, INDIVIDUALĂ. Ei bine, asta se face pe străzi. Alergatul în pâlc, nu. E foarte simplu: vrei să alergi 10 neghiobi, o faci pe un teren de sport. Hai, un om care se laudă cu o facultate nu reuşeşte să desluşească sensul alambicat al cuvintelor cu caractere îngroşate? E chiar atât de subtil “dacă e mai mulţi tălâmbi îi duci pe terenul de sport”? Chiar e? Sau e Raluca atât de incapabilă? Raluca te motivează, îţi explică, e un om minunat. Problema ei e că citeşte împrăştiat. Dar hai, cititorule, fii sincer: acum că ai văzut activitatea neuronală a Ralucăi manifestându-se şi altfel decât pentru a comanda funcţii locomotorii, nu te-ai duce la o prezentare de-a ei, să-ţi arate cum să ai succes în bisnis? Nu? Ipocritule!

 

Trecem la partea verde a articolului. Ariel ne motivează. Motivatori ai reciclării găsim pe toate drumurile. Cu cât sunt mai inculţi, cu atât mai ambiţioşi şi mai incisivi. Ce înseamnă de fapt reciclarea? Înseamnă că merge un nene şi aruncă hârtia într-un tomberon dedicat? Dacă eşti un blogăr motivaţiost şi incult, probabil că da. Bine, Ariel e adolescent, deci mai are timp să citească. Dar voi restul ce scuză aveţi?

Reciclarea e un proces prin care se refoloseşte materia primă şi e o afacere. Adică e de preferat să refolosim ce aruncăm decât să căutăm alte resurse. Salvează cineva planeta? NU. Ce realizez eu ca om de rând când arunc o sticlă într-un tomberon dedicat? Îl ajut pe ăla care a produs lichidul pe care l-am băut din sticla aia să mi-l vândă data viitoare cu costuri mai mici. Greu, greu dacă nu ai mai mult de 4 clase. De ce în România nu se reciclează? Pentru că nenea de care spuneai mai sus nu vrea să arunce hârtia în tomberonul dedicat. Pentru că ăla care vinde lichidul pe care-l bei tu nu are tehnologia de a obţine materia primă prin reciclare.

Care ar fi soluţia motivaţioniştilor inculţi? Băi nene, hai să convingem oamenii să colecteze selectiv. Dar stai, nu oricum. Există o campanie de informare cam ce şi unde să arunci – normal, primul pas. Noi motivaţioniştii proiectanţi am văzut şi am hotărât să ducem prostia şi incultura noastră la un alt nivel: Oamenii cu atitudine creează impact! Ei bine, doamnelor şi domnilor, îi motivăm pe oameni să colecteze selectiv (chiar daca ajunge în aceeaşi groapă cu rahat colectarea lor) şi aşa reciclăm! Ieeeeeee! – se bucură inculţii de la Eco club Timişoara.

Păi bine oameni buni, dar nu Gigi de la etajul 7 creşte procentul de reciclare, ci măsurile autorităţilor locale sau chiar de nivel naţional. Eu, Gigi, trebuie să primesc ceva pentru că vreau să colectez selectiv, sau să plătesc dacă nu! În ţările civilizate asta funcţionează prin ceea ce numeam noi garanţie. Adică plătesc mai mult pentru o sticlă cu apă, iar dacă o arunc unde trebuie primesc diferenţa de bani înapoi.

BONUS:

Acum ceva timp nu exista apă în sticle pentru că apa de la robinet era curată. Acum industria apei la sticlă e imensă, deşi este dovedit că de foarte multe ori apa de la robinet e mai de calitate decât cea din sticlă. Preţul apei la sticlă e de 2000 de ori mai mare decât preţul apei de la robinet… Şi totuşi plătim preţul ei.

Nu, nu este mai de calitate. Credeţi un om care ştie pe unde merge apa înainte să curgă la voi în chiuvetă. Dar e uşor a motiva când incultura şi entuziasmul ţin loc de cunoştinţe. Hai să avem pardon.

Advertisements

4 comments

  1. bonusul e bestial! o fi auzit omu’ de “statie de epurare” si alti termeni din astia fara impact? ca daca totusi a auzit, sigur e cumparator fidel de Vanish Oxi Action (stii tu: detergentul minune cu bule de oxigen care face rufele “mai albe decat alb”, de in final arata mai bine decat noi).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s