“Proiecte” blogosferice colective

Adică proiecte realizate colectiv, dar care se adresează tot colectivelor. Cum ziceam eu prin alte articole, miliarde de proiecte au inundat blogosfera autohtonă. Oricine, oricum, oriunde, poate face acum proiecte, ce pana lui! Voi da câteva exemple de aşa zise proiecte şi voi extrage ideea de bază, care în 100% din cazuri este genială şi originală.

Proiectele, care sunt de fapt nişte acţiuni iniţiate de diverşi, se împart (blogosferic vorbind) în două categorii:

  • Idei bune materializate prost
  • Idei slabe (fără esenţă) aplicate riguros

Începem cu un exemplu din prima categorie şi anume Alergotura. Ideea aici e să încurajăm oamenii să facă mişcare. Nu cred că mai are rost să explic de ce e o idee bună avand în vedere problemele de sănătate din ziua de azi. Cum punem în practică această idee? Păi scriem pe unde putem, facem puţin spam şi ajunge să adunăm o trupă de dezlânaţi să alerge pe străzile Timişoarei. Dragi copii, joggingul NU SE FACE ÎN GRUP. Mă gândesc că ai nevoie de vreo 5 clase să înţelegi asta, dar hai să explic: trotuarele nu sunt făcute ca turme de oligofreni să facă ceva în acelaşi timp, în mod organizat. Eu ca pieton nu vreau să îmi iasă asta în drum. În nici o ţară civilizată nu se adună toţi prietenii de pe facebook (da ştiu, acum şi google+, color) să zburde SIMULTAN pe străzi. E foarte simplu: vrei să alergi 10 neghiobi, o faci pe un teren de sport. Dacă vrei să alergi cu prietenul/prietena/animalul de companie o poţi face oriunde. Da, în grup te distrezi şi îţi faci prieteni noi, că asta înseamnă un antrenament. Antreprenoriat social, ce mai….

 

Al doilea exemplu este din a doua categorie,  celebrele Lecturi urbane. Adică încurajăm cititul în locurile publice. Staţi aşa. E un fapt cunoscut acela cum că un om care citeşte, ajunge sa practice această îndeletnicire cam pe unde poate, inclusiv pe tronul din dotare. Cei care citesc mai rar sau deloc, nu sunt mai proşti, ci doar preferă să facă altceva. Dar stai! Dacă văd pe unu’ în metrou că ascultă muzică şi îi dau o carte, oare citeşte? Păi ia hai să! Mai mult, stai că pun pă tuităr, să vină mai mulţi, astfel putem interpela unu’ x 100 care ascultă muzică în loc să citească. Bine, nu prea contează ce carte îi dai omului, el trebuie doar să citească. Bun, cam asta ar fi ideea.Organizare impecabilă, oameni cu scaun la cap sau la picioare, antreprenori, “oameni de online”, fotografi, redactori, Ştirile Pro Tv, plase de cărţi şi tot tacâmul. Mare succes mare, mulţi oameni care au pus mâna pe cartea dăruită de adepţii cititului în locuri publice au citit 2 până la 5 rânduri din acele cărţi. Mass media freamătă, pagina de facebook are miliarde de urmăritori, ba chiar nişte fani de pe Alpha Centauri şi-au anunţat prezenţa la următoarea ediţie.

 

Concluzia? Nişte tendinţe sociale. Adică strângi cât poţi pe tuităr sau facebook şi faci proiect. Entuziasmul cuprinde acelaşi fel de proiectanţi prin toate colţurile ţării, iar fenomenul, la nivel global, atinge un ţel măreţ:        . Bun, treacă meargă, unii ridică în slăvi, alţii că hateri, hipstări, zoso, TvDeCe, Nebuloasa, care cum, tineri, acţiuni sociale, nu doare pe nimeni. DAR. Deşi aceste …proiecte…se adresează poporului, poporul nu prea are voie să expună o părere. Adică stai bă, tu ce proiecte ai făcut ca să zici că nu-i bine? Adică bă, nu poţi să-ţi dai cu părerea daca tu nu ai făcut ceva asemănător MAI BINE. Mai bine adică ai o arie mai mare de acoperire pe facebook.

 

În mijlocul heituielii, pun şi un exemplu pozitiv: Schimb de cărţi. De ce e pozitiv? Pentru că adună oamenii cu aceeaşi pasiune: cărţile. Oameni care vor să discute, să vadă şi de ce nu, să citească nişte volume. Mai exact are un scop înaintea turmei de “susţinători”. E un manifest care se poate extinde liber şi care nu depinde numai de excesul de zel cu care fac unii blogări spam.

Dragi blogări, eu zic că e un tupeu incredibil să spui cuiva că nu are dreptul la o părere daca nu a organizat un…proiect…, nu de alta dar tocmai pe acei oameni îi ţintiţi, sau îi targhetaţi, blogosferic vorbind. Nu, limbajul de lemn nu transformă o idee cretină într-una fantastică, dar sunt sigur că veţi persevera, poate poate. Numai bine de aici de la redacţia dam167 şi la cât mai multe socialisme!

 

Advertisements

11 comments

  1. Zilele trecute ma intrebam daca esti bine si totul e in regula, caci n-ai mai scris nimic de ceva vreme… Si iata, mi-ai citit gandurile!
    Fanii adevarati nu se pierd niciodata, poate doar au o criza de inspiratie…
    Multumesc, prietene, in numele meu si al Alergoturei! 😉

    1. Râzi tu râzi, dar alergotura asta e proiect, proiect care va deveni brand, cu spamurile de rigoare şi cultura generală precară a unor blogări. Mai mult, Cătălin care zâmbeşte acolo sub Raluca e antreprenor. În concluzie, e treabă serioasă!

  2. Cred ca iei prea in serios proiectele astea colective si posibil sa le intelegi gresit. Argumentele tale sunt ok si in mare masura le aprob dar dezavantajul tau e ca ai prea mult creier. Si nu o zic doar de amorul artei, nici macar nu iti sunt fan.
    Sa le iau pe rand.
    Alergotura: nu o sa ma duc sa dau ture cu ei pentru ca nu am de ce sa alerg in turma. Argumentele le-ai adus tu, nu le repet. Dar cand omul citeste/aude/vede proiectul se gandeste ca “se poate”. Ceva de genu: uite ba, astia alearga. Poate ies si eu o tura doua cu ei. Si uite asa prinde gust omu ca mai apoi sa alerge solo.

    Cam in aceeasi forma pot sa iti prezint si al doilea proiect cu care ai dat de pamant, lecturi urbane.

    Adevarul e ca suntem niste sendentari, lenesi si cu un nivel al culturii aproape de valori nule.
    Asa ca exemplele de orice fel sun binevenite pentru simplul trecator. Si cred ca initiativele astea prind bine in final.

    Tu prea desfaci firul in patru si vezi defectele. O fi si asta vre-o calitate de hateri desi io nu te vad asa. Decat un ochi mai critic decat cel normal.
    Cu ce te deranjeaza de fapt ca alergotura o sa ajunga un brand care spameaza? Cum probabil nu te incomodeaza spamurile zilnice cu ‘enlarge your breasts’ probabil si asta iti trece prin fata ochilor la fel de transparent.

    1. Nu-mi place că oamenii nu gândesc înainte de a face lucruri de genul şi fac doar aşa, că se poate sau că li se pare lor haios. Uite, Raluca Moisi s-a gândit că poate să dea sfaturi (ca de altfel orice proiectant blogosferic), sfaturi care te pot ajuta să te accidentezi. Vrei să alergi nişte oameni? există terenuri de sport, puteau organiza ceva drăguţ. Din păcate e vorba de dorinţa de originalitate şi culmea, chiar de lipsa de altruism (ironic poate).
      La fel şi cu ecologiştii care trebuie să-ţi schimbe atitudinea dar nu ştiu de ce plouă afară. Sunt de acord că noi românii avem nevoie de o educaţie, de asta şi mesajele cu consumul de apă la TV. Dar dacă unii se cred atât de PR şi de proiectanţi, consultanţi SM şi oameni de online, ar trebui sa fie în stare să promoveze cu cap ceva.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s