Panica plagiatului

Desigur, spațiul vectorial la care ne raportăm este blogosfera autohtonă. Sigur, plagiatul ăsta merge mai bine când e vorba de literatură, dar face totul să pară mai dramatic decât este, deci e soluția potrivită pentru blogosferă. Mai exact, mă refer la articole copiate de pe bloguri. Se întâmplă încă de la începuturi și se întâmplă peste tot, din păcate. În orice domeniu se copiază ceva.

Ca în cazul oricărui articol de genul pe care-l scriu, a existat o picătură care a umplut paharul. Celebrul, antreprenorul, motivaționistul, blogărul, A-listăr, A-bestial, A-influncer, A de toate – Ștefan Murgeanu a fost plagiat. Doamnelor și domnilor, un nene sau o tanti a copiat un articol de-al său și l-a urcat pe scribd. Da, știu, ați oftat îngroziți și v-ați gândit la sfârșitul lumii.

Contrar aparențelor, am de gând să fiu constructiv prin articolul ăsta. Da, are și antreprenorul dreptatea lui, cu aceeași poveste blogosferică: articolul lui, munca lui. DAR. Hai să dau și eu niște exemple de așa zis plagiat, 2 la număr cred că ajung:

1. Articol de-al meu urcat de mine de un nene pe același scribd. E vorba de articolul cu lacul Văliug. Din câte am înțeles eu, e un nene inginer, ieșit la pensie, deci om serios. Recunosc, prima reacție a fost “cum raportez?”, dar a trecut după 2-3 secunde. Articolul meu era copiat direct și arăta ca naiba, așa că m-am gândit să-i trimit un mail în care să-i ofer articolul în format doc și să-l rog să ceară data viitoare. M-am luat cu alte lucruri și am uitat de asta.

2. E vorba de un proiect pentru o captare de apă, să zicem pentru energie hidroelectrică, produsă de o microhidrocentrală. Proiectul ar costa în jur de 70.000 euro. Odată făcut, el va trece prin mai multe mâini și va putea fi refolosit. Adică adaptat pentru alte situații, fără ca persoana care-l folosește să fie în stare să facă unul de la 0. Sau, după ce captarea a fost executată, cineva realizează o copie fidelă, vazând eficiența conceptului. Singura mea consolare ar fi că eu voi fi cel căutat de alți beneficiari, pentru că am realizat ceva funcțional.

NU E NORMAL să se întâmple așa. Dar dacă privim în jur, totul se copiază. Pentru orice obiect popular există cel puțin o copie. Revenind la blogosferă, e normal să ataci un astfel de act daca îți creează prejudicii sau dacă cel ce se folosește de munca ta câștigă bani din asta. Scuzați-mi aroganța, dar parca problema executării unei captări de apă și valoarea de 70.000 euro sunt mai importante decât articolele motivaționaliste copiate de la domnul Murgeanu. Sau de la oricare alt antreprenor care se plânge.

Cum ziceam mai sus, vreau sa fiu constructiv prin ce scriu aici. Partea bună e că deși începem prin a copia, ajungem să învățăm și să ne dezvoltăm o personalitate. Prin urmare, dacă ești blogăr care te crezi mare, tare și profesionist, lasă de la tine în cazul în care nu ești prejudiciat. Munca ta va rămâne munca ta și cei ce au vazut asta te vor respecta. Altfel, ești un om care se agață de fiecare prostie pe care el și numai el o consideră o mare realizare.

Problema e că mulți se tem că li se fură pâinea. Adică Gică Plagiatorul copiază un articol de la alistărul nostru, plusează cu ceva spam și l-a depășit zelistic. Na, dacă ăsta nu e capăt de țară, eu nu sunt blogăr slab. Pe final, o urare din partea colectivului dam167 pentru blogării care nu respectă recomandarea de mai sus și nu-i încurajează pe cei ce vor să învețe: un ieftin și sincer HAI SICTIR!

Advertisements

8 comments

  1. ah, problema I.P. … eu zic asa: daca faci proiectul ala pe gratis, NU CONTEAZA cat ar costa daca te-ar plati cineva … tocmai pentru ca NU te plateste nimeni sa-l faci. ce conteaza in schimb e faptul ca esti in stare sa-l faci si ca-i si faci … chiar si pe gratis. odata facut proiectul … daca ai luat bani pe el, adio IP (ca doar “l-ai vandut”) … iar daca nu, asta e: ai contribuit si tu cu o mica particica la bunastarea acestei specii (in timp ce, sa nu uitam, beneficiezi din plin de alta chestie fara IP: roata). faptul ca altii pot invata din munca ta … e deja bonus … in situatia in care doar teoretic informatia e libera (practic ea costand o groaza de bani).

    despre A(l)lister ce sa zic? ma gandesc ca daca tinea-n capu’ lui tot textu’ ala, sigur nu-l putea copia nimeni … da’ cum l-a publicat, altii l-au citit si “adios secret”. daca-l reformulau … era altceva? nu era acelasi lucru in esenta? eu zic ca era … si in cazul asta, el e A-tembel daca face spume fiindca i-a ajuns textul pe scribd.

  2. mergând pe logica asta, dacă furi o sticlă de cola dintr-o fabrică de îmbuteliere nu e furt, pentru că, nu-i așa, prejudiciul e infim și nu va sărăci Coca Cola din asta. sau, și mai bine, alternativa din 1: dincolo de logica „mi s-a întâmplat și mie, deci nu-i bai”.
    nu e vorba de prejudicii (materiale), ci de principii – pentru cine le (mai) are. poti reproduce, cât timp specifici sursa originală, e simplu.

    1. Ăsta e un bla bla teoretic. Da, ar fi perfectă lumea respectând toate principiile astea. DAR. Dacă un articol semnat Ștefan Murgeanu fu copiat, mă gândesc că îți dai seama ce se întâmplă cu articolele unor scriitori. Nu, hai să te ajut: textele lor ajung trimise pe mailuri precum prezentările alea cu flori și muzică. E normal să se fure, că vrem libertate. De ce să plătesc eu că e gratis pă internet. Observi că noi restul nu facem pe mironosițele deși avem de pierdut mai mult, asta pentru că într-un context legal nu se poate face prea mult.

      Scuză-mă, dar într-o lume în care se fură de peste tot, prefer să-mi bat capul cu lucrurile importante. A face caz din atâta lucru mi se pare argoganță și atât.

      1. dacă nu poți face diferența dintre „să se copieze (cu specificarea autorului cu tot)” și „să se copieze și să se prezinte textele respective ca fiind creație proprie” (adică furt intelectual = plagiat) dezbaterile sunt inutile. logica lui „oricum e gunoi pe jos, de ce să mă obosesc să pun ambajaluj la coș?” nu duce niciunde.
        pentru unii poate e un bla-bla teoretic, pentru alții o conduită și valori. fiecare cu ale sale.

  3. Ce spui tu e cam asa: daca furi un tanc e furt daca iti insusesti o cireasa nu mai e furt. Plagiatul e o forma de furt: furt intelectulal. Si ramane furt indiferent daca se refera la un articol motivational sau la un proiect de 70.000€.
    Problema nu e sa nu copiezi ci doar sa mentionezi sursa. Asta in cazul in care iti e lene sa refaci materialul cu proprile tale cuvinte.

    1. Știm cu toții ce bloguri sunt alea care propun articolele altora. Spunea cineva că a menționa sursa contează prea puțin pentru că ai publicat deja munca altuia și ai facut un blog să crească pe spatele lui.

      Eu m-am referit la un articol urcat pe scribd. Aia era marea dramă a celui ce-și concediază șeful. Eu aș trăi mai împăcat într-o lume în care se mai fură de pe bloguri dar se reyolvă problemele menționate de mine.

  4. Dar eu nu zic că e corect sau că ar trebui trecut cu vederea. Ți-a copiat articolul? Îi comunici că trebuie să-l șteargă sau i se va închide domeniul (sau ceva de genul am auzit că se face). Dar nu, nu faci dramă adolescentină din asta.

    Da, aveți dreptate, problemele de genul merită astfel de dezbateri. Sunt mari valori aici.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s