Obiective şi accesorii foto 3rd party

Adică obiective şi accesorii produse de terţi pentru DSLR. Aceşti terţi sunt companii serioase care produc accesorii pentru aparate foto, nu mă refer nicidecum la obiecte contrafăcute sau imitaţii.

Notă: Articolul de faţă se adresează fotografilor amatori şi semiprofesionşti care caută o părere mai mult sau mai puţin avizată. Principiile din articol se aplică pentru Canon şi Nikon (Canon folosesc eu iar Nikon beneficiază de acelaşi tratament din partea acestor producători terţi, fiind principalul concurent printre fotografi).

Am spus obiective şi alte accesorii pentru că, deşi multă lume vede obiectivul ca pe un accesoriu, de multe ori e cea mai importanta componentă a echipamentului fotografic. Nu am să fac review-uri (recenzii) pentru că sunt alţii care o fac mai bine, au o experienţă mult mai mare şi resurse pe măsură. Fiind un fotograf amator care caută calitate la preţuri cât mai mici, m-am gândit să formulez o părere bazată pe alegerile mai bune sau mai proaste pe care le-am făcut eu de-a lungul timpului.

Obiective

Principalii producători terţi de obiective şi accesorii pentru ele sunt Sigma, Tamron şi Tokina. Mai sunt şi altţii precum Vivitar şi celebrele obiective cu lentile Zeiss, ultimele fiind adevărate bijuterii, la preţuri ce nu le califică drept third party. După ce mi-am cumparat un Canon EOS 40D şi un Canon EF-S 17-55 f/2.8 IS am zis că voi folosi doar obiective Canon, chiar dacă voi folosi mai puţine şi le voi cumpăra mai rar. Între timp mi-am schimbat părerea. Detaliez.

Prin 2007 aveam un Canon EOS 350D cu obiectivul de kit 18-55 – un obiectiv slab. Mi-am dorit un teleobiectiv uşor şi ieftin, aşa că mi-am cumpărat un Sigma 70-300, cu aproximativ 250 euro. Evident, nu a rupt gura târgului, dar cred că şi-a meritat banii. Ulterior am înlocuit obiectivul de kit (18-55) cu un Sigma 17-70 mm– un obiectiv bun, la un preţ de asemenea bun (350 euro). După cum spunea cel căruia i l-am vândut recent, la banii ăştia nu găsesşti ceva mai bun. Mai recent, mi-am cumpărat şi un teleobiectiv, mai exact zoom-ul 70-200 mm de la Tamron. Deşi nu e tocmai ieftin (3000 RON), e mai ieftin decât varianta Canon sau Sigma. Deşi 3000 RON sunt bani multţi, 6000 RON cat costa 70-200 mm f/2.8 de la Canon sunt chiar mai mulţi (ambele variante sunt fără stabilizare de imagine). Acum că am povestit preferinţele şi alegerile mele, voi formula o concluzie:

Concluzie: Merită obiectivele 3rd party? CU SIGURANŢĂ DA. Desigur, există compromisuri precum focalizarea precară în anumite condiţii, uzura în timp şi zgomotul. E normal să fie aşa, pentru că diferenţa de preţ e mare. Din păcate numai în România auzi oameni care desfiinţează obiective consacrate doar pentru că au găsit ceva mai ieftin de care sunt mulţumiţi. Revin. Per total aceste obiective mai ieftine sunt o soluţie. Dacă nu vrei să faci nici un compromis însă, mai bine alegi Canon,. Nikon sau Zeiss. Calitatea optică se apropie însă in multe cazuri de lentilele mult mai scumpe iar asta pe mine cel puţin m-a convins. E foarte important să te hotărăşti pentru ce anume vrei un obiectiv, iar dacă pretenţiile tale nu sunt extreme, te vor mulţumi companiile enumerate de mine mai sus.

Grip-uri

Pentru cei ce nu cunosc noţiunea, grip-ul se prinde sub aparatul foto, cu un şurub, în locul destinat trepiedului. Rolul lui e să aducă robusteţe aparatului şi permite folosirea a 2 acumulatori dedicaţi sau (de obicei) 6 acumulatori AA. Există grip-uri ce permit transmiterea wireless a cadrelor spre un calculator. Deşi acest grip face aparatul mai mare şi mai greu, mi se pare că ergonomia creşte, mai ales când se folosesc obiective grele. Deci, pentru mine e indispensabil.

Acum aproape un an am cumpărat un grip MeiKe. Nici acum nu ştiu cine sau ce e MeiKe. Recunosc, m-a convins preţul: 100 euro faţă de cel de la Canon care costă dublu. Ca să-l vedeţi mai bine, o imagine mai jos:

Având în vedere că e până la urmă o cutie cu nişte contacte şi câteva butoane, am zis că nu prea are ce să meargă prost. Şi aşa a fost. Grip-urile Canon sau Nikon sunt ceva mai solide, au componente metalice şi sunt mai rafinate. Dacă aş fi avut banii, aş fi mers pe varianta mai scumpă. Reformulez: dacă aveam bani de aruncat. Deşi e complet din plastic, îşi face treaba foarte bine şi nu am avut nici o problemă. Principalul dezavantaj ar fi defectele de fabricaţie care probabil sunt procentual mai mari. Sfatul meu e să aruncaţi un ochi pe forum-uri înainte de a cumpăra.

Acumulatori dedicaţi

După ce am cumpărat grip-ul, am zis să încerc şi autonomia oferită de 2 acumulatori. Un acumulator Canon e destul de scump, aşa că m-am hotărît să cumpăr 2 acumulatori produşi de un terţ. Mai exact acumulatori Hahnel 511 (imaginea de mai jos).

Ambii acumulatori au costat cât omologul de la Canon. Aici părerrile sunt împărţite: fiabilitatea nu e garantată. Nu ştiu dacă sunt eu mai norocos, dar uit să-i încarc. După părerea mea, îşi merită pe deplin banii. Se descarcă greu şi am o autonomie cum nu mi-aş fi imaginat. Riscul de a cumpăra acumulatori cu defecte nu e deloc neglijabil, dar cumpăraţi dintr-un magazin specializat există o garanţie. Dacă nu eşti profesionist, merita să încerci.

Blitz-uri

Deşi crezi că poţi folosi la nesfârşit blitz-ul încorporat, vine momentul când cumperi un teleobiectiv sau când pui un parasolar şi micuţul blitz nu mai face faţă. Inevitabil, orice fotograf amator sau profesionist are nevoie de un blitz extern. Am amânat şi eu momentul pentru că blitz-urile Canon au un preţ ridicat. Eu folosesc rar aşa că am considerat tot timpul că nu merită. După ce am văzut ofertele terţilor, am profitat de o promoţie şi am cumpărat un Nissin 466 (prin oferta respectivă primeam un set de 4 acumulatori).

Câteva lucruri pe care le consider eu necesare:

  • Posibilitatea rotirii capului cel puţin după o axă orizontală (cel puţin pentru că mişcarea după 2 axe costă semnificaticv mai mult);
  • Putere decentă (adică se poate folosi cu teleobiectiv);
  • Încărcare cât de cât rapidă;
  • Mod slave (se declanşează automat după un alt blitz)

Am fost mulţumit de comportarea blitz-ului şi mai ales de preţ (410 RON). L-am folosit în iarnă în Peştera Urşilor şi am obţinut rezultate decente fără bătaie de cap. Recunosc că am îndoieli în ceea ce priveşte fotografia de eveniment, de exemplu. În cazul în care il folosiţi rar şi nu e nevoie de o anumită performanţă, investiţia merită.

Declanşatoare wireless

Aici problema se pune mult mai simplu: dacă ai nevoie îl cumperi pe cel mai ieftin. De exemplu primele mele fotografii astro au fost rezultatul unui deget îngheţat pe butonul declanşator al aparatului. Nu mai e nevoie să menţionez că toate cadrele au avut acel “motion blur” (neclare din cauza mişcării aparatului) din cauza tremuratului la cele -10 grade. Când expunerile sunt relativ scurte (sub 30”) se poate folosi timer-ul, dacă focalizarea se face la început. Dacă e nevoie de funcţia bulb, nu mai merge. La fel în cazul în care este nevoie de focalizare inainte de fotografiere. Aşa că am hotărît să-mi cumpăr şi eu unul:

Cam scump: 180 RON. Are 2 componente: un receiver legat de aparat şi o telecomandă. Ambele folosesc câte o baterie. Funcţiile pe care le oferă sunt focalizare+declanşare, cu posibilitatea de blocare în funcţia bulb. Nu pot spune că nu sunt mulţumit pentru că sistemul funcţionează însă preţul îmi pare cam mare. Poate ar fi trebuit să caut variante mai ieftine. Există şi variantele cu cablu care sunt ceva mai ieftine. Mai mult, aparatele se pot lega la un laptop şi controla cu ajutorul unui soft făcut pentru anumite tipuri de aparate. Înainte de a cumpăra diverse declanşatoare wireless, poate merita încercat şi aşa.

Filtre

Mă voi referi la principalele filtre folosite:

  • Polarizare circulară
  • UV
  • ND (densitate neutră)
  • ND gradual

Filtrele sunt încă scumpe şi suntem tentaţi să le alegem pe cele mai ieftine. Adevărul e că un filtru prost poate face mult rău, mai exact afecta claritatea sau contrastul unui cadru. Filtrul UV se foloseşte mai mult ca protecţie pentru sticla obiectivului la lovituri sau zgârieturi. Eu personal am renunţat pentru a nu compromite vreun cadru. Această frică am dezvoltat-o atunci când am realizat că la fotografia de peisaj sunt atâtea lucruri care pot afecta claritatea şi contrastul; sunt cadre încărcate iar tehnica mea nu e cea mai fericită, încă. Ca un exemplu, eu am ales pentru polarizare şi ND filtrele de la HOYA, iar UV filtre de la HAMA. Continui să mă întreb ce avantaje aduc filtrele din gama profesională, care sunt la un preţ dublu. Nu cred însă că în cazul meu merită investiţia. Prin urmare, HOYA oferă o calitate decentă la un preţ mediu.

Filtrele ND gradual sunt mai greu de găsit dar surprinzător există soluţii relativ ieftine. Am avut la un moment dat un set de 3 filtre Cokin. Au fost ieftine pentru că erau din plexiglas şi nu din sticlă. De asemenea contează holderul, variantele ieftine fiind relativ greu de utilizat.

Trepiedul

Există o vorbă printre fotografi: să nu faci compromisuri atunci când cumperi trepiedul. Ca şi probabil mulţi alţii, am zis şi eu: AIUREA! Cumpăr un trepied mai ieftin dar cât de cât solid. Aşa am cumpărat 3 de-a lungul timpului şi cu toate am avut probleme. Deşi la început pare ok, după un timp piesele din plastic se uzează şi devine instabil.până la urmă am cumpărat un Bilora si un cap separat, tot Bilora:

Deşi nu a fost ieftin (cam 700 RON trepied + cap), e varianta mai accesibilă la Manfrotto sau Giotos. Nu prea ai cum să înţelegi ce înseamnă un trepied stabil până foloseşti unul. Evident, cele 3 cumpărate de mine în decursul timpului, au costat mai mult decât cel de mai sus. În cazul de faţă e chiar mai rentabil să cumperi un trepied mai scump.

Concluzie generală:

Fără urmă de îndoială, obiectivele reprezintă o investiţie majoră şi necesită o atenţie sporită. Pentru cei ce îşi cunosc bine echipamentul, atât obiectivele cât şi restul accesoriilor produse de terţi sunt o variantă atractivă. Poate nu e cea mai bună alegere în cazul în care urmăreşti să le vinzi după un timp pentru că valoarea lor scade în timp. De asemenea un lucru ce nu ar trebui neglijat este uzura acestor componente în timp. E deranjant ca la un obiectiv inelul de zoom sau focalizare să aibă joc iar motorul să dea rateuri. La fel de rău e ca la un grip butoanele să nu funcţioneze corespunzător după un an sau puterea acumulatorilor să scadă semnificativ într-un interval relativ scurt de timp. Rubrica de comentarii e deschisă pentru sugestii şi păreri.

Advertisements

10 comments

  1. La partea cu telecomanda wireless ai luat teapa 😀 Eu am un program pentru telefon care mi-l transforma in telecomanda universala si da, il pot folosi si la aparatul foto. Declansare, bulb etc. Sâc sâc 😛

  2. Da, cred că ai dreptate aici. Spre ruşinea nu mă prea pricep la androidele astea şi symbiane (eu folosesc telefonul mobil doar pentru vorbit şi e-mail). Sunt curios totuşi cât de mulţumit voi fi în timp de sistemul respectiv, care include 2 baterii, 2 elmente şi un cablu – cam complicat. Singura chestie care chiar îmi place e că pot focaliza automat înainte de declanşare (nu ştiu daca la telefon există chestia asta). Oricum, sunt euforic după achiziţia tele-ului deci nu mă afectează 😛

  3. fratilor am o problema.mi`a cazut camera in lentila si s`a crapar al 2-lea inel.nu stiu cum se numeste,nu stiu unde sa caut.va rog ajutati`ma.

    1. Nu am înţeles prea bine dar cel mai probabil e nevoie de service. Dacă aparatul merită un eventual cost al reparaţiei, caută un service pentru marca respectivă. Atâta timp cât s-a crăpat ceva, mă îndoiesc să meargă reparaţiile artizanale.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s