Nu vreau să scriu, nu vreau să vorbesc despre. Nu vreau nici atâtea gânduri; până acum totul a fost legat de mine, iar acum când simt că nu mai e aşa, sunt învăluit de nesiguranţă. Imi dai peste cap toate gândurile, mă faci să ma uit adesea în gol şi sa umblu nepunticios din colţ în colţ. Caut tot mai des scuze doar să te văd, dar le găsesc tot mai rar. Deşi mi se taie respiraţia când eşti în faţa mea, mă întristează momentul când te întorci şi pleci, cu toate că respir uşurat. Mă încălzesc zilele în care îţi aud vocea, chiar şi pe un ton rece şi indiferent.

Uneori îţi caut privirea dar nu o găsesc; mă simt apoi atât de mic şi de neînsemnat. La un moment dat am să renunţ. Atunci când am să pot. Continui să-mi repet asta, deşi sunt convins că aşa cum nu am crezut-o până acum, n-am să o cred nici în viitorul apropiat. Până atunci voi continua să fiu gelos. Nu ştiu încă pe cine sau pe ce anume. Pe orice obiect sau fiinţă din jurul tău.

Fără fotografii. Fotografiile sunt printre gândurile mele. Iubesc doi ochi albaştri?

 

Actualizare: Nu, nu merge. Mi-e tot mai greu să te vad.

Advertisements

4 comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s