Săptămâna afacerilor – restrospectivă blogosferică

De fapt săptămâni, întrucât mă refer la cea care a trecut şi la cea care se apropie de sfârşit. Nu e nimic, parcă la titlu merge mai bine la singular. Pentru cei ce nu ştiu, există o nou treabă, cică şcoala de bani la BeCeRe. O fi bine, o fi rău, asta nu mai ştiu. Un lucru e cert: cand apar astfel de evenimente, oamenii minunaţi din blogosferă ies la rampă. De fapt ies aceia care nu ştiu să facă mare lucru, dar parcă s-ar afla şi ei în treabă, ce blogul lor.

Copila blondă: O tânără aterizată în blogosferă pentru că…se poate. Chiar şi în secţiunea în care se descrie, vorbeşte prostii. Pentru că se poartă. Dragă Miruna, dacă ne asculţi, află că grădiniţa nu a început în uniformă. Indiferent daca era comunistă sau nu. Mai mult decât atat, nu prea ai tu dreptul să vorbeşti despre comunism atâta timp cat nici suzetă în gură nu aveai în timpul acelui regim.

Ei, această domnişoară s-a gândit că merge asta cu şcoala de bani. A scris şi ea (prost) un articol. Nu am să redau ce e acolo, cei interesaţi pot citi revelaţia ei. Ideea de bază e că a primit o problemă pentru care trebuia să găsească o soluţie pentru bugetul unei familii, în ipoteza în care acea familie avea nişte obiective. Cugetând şi profitând de sclipirile-i de geniu, Copila blondă a respins datele problemei şi a găsit o soluţie de 2 lei (cartelele Prepay ar fi doar un exemplu). Simţindu-se  “pe val”, Miruna face recomandări pe termen lung, propune idei de afaceri şi, desigur, antreprenoriatul social. Păi mai discutam aici despre ea dacă nu vorbea tâmpenii?Probabil că nu. Ah, totuşi nu mă pot abţine:

Sfatul meu pe termen lung: să vadă puţin ce e ăla antreprenoriatul social şi să pună o mică afacere pe picioare. Uite, de exemplu, am nişte cunoştinţe care fac umeraşe reciclate. Paltonul meu stă agăţat pe unul din ăsta. Umeraşele sunt din carton şi pot fi imprimate în scopuri comerciale. Planeta e recunoscătoare, toată lumea câştigă. Antreprenoriatul ăsta social care e  la modă acum e o treabă foarte ortodoxă, din punctul meu de vedere. Tu îţi faci treaba şi îţi speli păcatele în acelaşi timp. Cât de tare e asta?!

Măi să fie! Nu numai că e practic dar mai e şi ecologic! Un sfat pentru tine, tânără domnişoară: Atunci când te corectează cineva, recunoaşte şi tu că ai spus-făcut-scris o tâmpenie…aşa de dragul decenţei.

Am lăsat ce e mai bun pentru sfârşit:

Mai ţineţi minte pe domnul Coman? Ei, acest tânăr prosper (el aşa de felul lui) a fost invitat la un interviu, unde a vorbit despre succesul tinerilor. Noroc că moderatorul a trecut la altceva atunci când Paul a vrut să vorbească despre povestea cu scalarea. Din păcate avem probleme tehnice şi site-ul antreprenorului tăietor de cordoane ombilicale nu funcţionează. Promit să completez acest articol atunci când ele se vor remedia. Până atunci, să analizăm prosperitatea lui Paul Coman:

Primul bisnis: Vânzarea unor obiecte decorative (vaze din câte am înţeles) peste hotare. Părerea mea sinceră este că iniţiativa e de lăudat. DAR. Nu e  afacere atâta timp cât exportul era ilegal. Deci nu e bisnis, e bişniţă.

Al doilea bisnis: A preluat o publicaţie gratuită. I-a şlefuit imaginea. E frumos. A reuşit să o aduca la linia de plutire. Admirabil. De ce nu a continuat? Păi era timpul să i se taie ombilicul.

Al treilea bisnis:  Cutiile de pizza. Bine, rău, nu ştiu. Se pare că merge bine. Bravo lui.

Asta e doar aşa, o introducere. Omul a scris o carte şi îi învaţă pe altţii cum să fie prosperi. Că doar el este. Bursa este la picioarele lui. Noroc că există alţii mai visători şi mai slabi de înger care să creadă.

Între timp defecţiunea s-a remediat: Aici interviul.

Mergem mai departe, la ştirile pe scurt:

Care e de fapt problema? De ce sunt toate astea prostii? Pentru că unii încearcă să facă ceva? Sigur că nu. Problema e legată de valorile pe care le promovează. Până la urmă nici unul dintre ei nu te încurajează să faci ceva, să-ţi dezvolţi creativitatea. Sfaturile lor îndeamnă să vorbeşti mult şi prost. O afacere? Câţi dintre ei ştiu ce înseamnă aia afacere? Dacă ai găsit o bicicletă pe stradă şi îi vinzi piesele nu inseamnă că ai o afacere. Dar dacă tot ai cules 3 dude din curtea vecinului şi vrei să le vinzi, nu sună profesional “antreprenor”? Dacă tot eşti corectat de atâta lume pentru lucrurile pe care le faci, încerci să îndrepţi ceva? Nu, faci alt proiect. Mai mult, cică faci ce-ţi place (legat de lumea afacerilor); asta înseamnă că alegi să te implici în acele afaceri sau programe unde nu produci nimic şi nu execuţi nimic. De exemplu domnul Paul Coman nu s-ar implica în orice afacere, cum ar fi un cabinet stomatologic. Pentru că a administra aşa ceva înseamnă muncă şi abilităţi. Mai bine ceva unde scrii una alta pe net şi gata. Hai să tragem o concluzie: nu numai că oamenii minunaţi menţionaţi mai sus nu au experienţă sau o imagine corespunzătoare, dar ei se bat cu pumnii în piept că-i învaţă pe altţii cum stă treaba cu bisnisul. Trendy. Românesc. Blogosferic. Trade mark aş spune…sau, de ce nu, brand de ţară (că tot căutăm unul).

Advertisements

10 comments

  1. a vorbi/scrie aiurea n-as spune ca-i trendy doar in romania … zilele trecute de exemplu am tot incercat sa inteleg cum poate fi ceva in acelasi timp “simultan” si “asincron”, cand pana si in termenii tehnici ai lucrarii respective (nu era romaneasca) se presupunea aparitia unui semnal de terminare unei operatii pentru a permite startul altei operatii.

  2. Iti recomand o carte, Jeff Keller “Atitudinea este totul”!
    Si dupa ce o citesti poate te apuci si tu de un “bisnis unde scrii una alta pe net şi gata”, ca nu le zici rau si stai foarte bine la capitolul research!

    As fi curioasa sa aflu tu ce business ai, sau esti doar critic de business?

  3. @INTJ: Greşeli se fac peste tot, asta e clar. Din păcate încercăm şi noi să intrăm în lumea civilizată şi preluăm concepte şi soluţii care la noi nu au existat niciodată. Sper că vom atinge la un moment dat un echilibru, dar până atunci cei ce încearcă să implementeze lucrurile noi pot fi mai atenţi.

    @Raluca: Îmi pare rău, eu nu citesc astfel de cărţi. Sunt plictisitoare şi lipseşte concretul. Eu am o profesie şi încerc să devin tot mai bun în ceea ce fac. Deci bisnisul cu vorbitul mult pică. Eu m-am lovit de adevăratele probleme care apar când ai o afacere: taxe, angajaţi, plăţi, reclamă, termene limită, probleme în contabilitate, contracte şi portiţe de scăpare şi aşa mai departe. Astea te fac să pierzi bani, angajaţi, timp şi sănătate. Pe langa astea discursurile voastre despre motivaţie şi prosperitate cu investiţie zero, ca să nu mai vorbim de tâmpenia cu antreprenoriatul, sunt apă de ploaie. Şi nu, nu sunt critic de bisnis, critic doar atitudinea precară a celor implicaţi în iniţiativele care se revarsă pe bloguri.

  4. @dam167 (interesant nume): Nu-ti face griji, in orice “bisnis”, atata timp cat e construit legal, ajungi sa te lovesti de taxe, probleme cu angajatii, plata salariilor, publicitate, contabilitate, contracte, nervi si nopti nerdormite incercand sa gasesti solutia salvatoare!
    Si tocmai de aceea iti recomandam o carte care iti poate deschide ochii pentru a gasi mai usor solutia data viitoare cand te intanesti cu o problema. E “plictisitoare si lipseste concretul” tocmai pentru acel concret ar trebui sa fie imbunatatirea atitudinii tale, trecerea de la un om negativ la unul ceva mai deschis, de la pozitia de hater, macar la neutru.

    P.S: si publicitatea negativa e publicitate! Multumim!

  5. @Raluca: Văd că nu ne înţelegem. Eu calculez eforturi, dimensionez structuri şi/sau le evaluez. Sunt responsabil de funcţionarea şi siguranţa lor. Prin urmare nu caut să mă joc de-a managerul. Am spus că sunt administrator la o firmă (pe lângă atribuţiile de serviciu pe care mi le îndeplinesc la institutul care m-a angajat) ca să vezi că nu vorbesc sau critic fără a cunoaşte problemele secifice.
    Atunci când apar problemele enumerate de mine mai sus ai 3 variante: le rezolvi, închizi taraba sau angajezi pe altcineva să le rezolve. Dacă pentru tine concret înseamnă îmbunătăţirea atitudinii mă tem că trăieşti în lumea blogărilor antreprenori. Aşa ca fapt divers, concret înseamnă forma ecuaţiilor presiunilor hidrodinamice pentru modelul Westergaard.

    Ar trebui să fie altceva decât publicitate în articolele mele: cei ce ţin capul de afiş ar trebui să-şi corecteze greşelile şi să propună o altă abordare. Dacă îmi permiţi, se aplică o zicală amintită de mine în alt articol: “Prostul nu va recunoaşte niciodată că a greşit”

  6. Eu ma intreb cat de relaxat trebuie sa ai creieru sa crezi tot ce scrie/vorbeste Paul Coman? Si mailurile ce le trimite cu texte de genul ‘mii de inscrieri pentru tutorialele video’ sau ‘s-a blocat serverul din cauza solicitarilor’ sunt mai rele decat ‘bonux scoate orice pata’.

  7. Uite că din păcate sunt unii care cred (Raluca de exemplu). Unii care nici măcar nu se întreabă dacă termenii aştia dubioşi pe care-i foloseşte au vreun fundament real. E bine că lumea încearcă şi îşi doreşte să facă ceva dar e rău că există “antreprenori” gen Paul Coman care se bat cu pumnii în piept.
    P.S. N-ai zis nimic despre sutele (sau miile) de oameni care au descărcat cartea lui 🙂

  8. Fratilor, in timp ce voi va bateti capul cum de pot unii a crede asta sau aia, antreprenorii care se bat cu pumnii in piept isi numara linistiti profitul, in timp ce isi planifica urmatoarea vacanta in Tenerife. Asa ca nu aveti decat sa faceti pronosticuri despre “miile de oameni care au descarcat cartea”

  9. @Raluca: Vorbeam de principii, nu de banii câştigaţi. Sunt multe metode de a face bani dar discuţia a pornit de la altceva. Eu nu-mi bat capul ci sunt revoltat. Cei mai slabi de înger pot pierde bani sau locuri de muncă cu o asemenea atitudine. Să vedem atunci cum îi motivează brecfăstul tău pozitiv…

  10. Crede-ma ca nimeni nu a pierdut mai multe ca mine in viata asta. Joburi gasesti pe toate gardurile daca esti un om de valoare, bani vei pierde in viata mai multi decat iti poti imagina acum, te asigur. Important e sa ramai un om integru si sa nu uiti care iti sunt principiile si valorile dupa care te ghidezi in viata. Si nu-ti face griji, brekfăstul pozitiv e pentru oameni care vor sa fie motivati, isi doresc si cauta asta…
    Cei slabi de inger nu stiu sa piarda si nu stiu sa aprecieze valoarea unui gest facut voluntar pentru necunoscuti!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s