Month: July 2010

Lacul Secu – B&W

Advertisements

Lacul Secu

Pentru cei ce nu ştiu, lacul Secu este un lac de acumulare pe râul Bârzava. Contrar părerilor şi prostiilor mediatice, lacurile de acumulare afectează mediul înconjurător. Totuşi, drumul prin pădure, măreţia barajului şi a contraforţilor oferă senzaţii deosebite oricărui turist care trece pe acolo. Trebuie să recunosc că sunt dezamăgit de atitudinea oamenilor care aleg să-şi petreaca timpul liber în aceste zone. E de-a dreptul trist să reuşeşti cu greu să obţii un cadru fără peturi, fără ambalaje sau doze de bere. La fel de trist e faptul că sunetul pădurii e înlocuit de organele unora şi muzica mai bună sau mai rea cu care turiştii generoşi te învăluie. Sper totuşi să scăpăm de prejudecata “mici şi bere”, pentru ca nu asta e problema. Poţi fi la fel de ţăran consumând Remy Martin şi caviar. Îmi place să mă pierd în natură, să ajung în locuri în care să simt că pot sta ore în şir fără să mă plictisesc, să pot privi fiecare frunză sau fiecare copac încercând să-i ghicesc povestea. E incredibil cum te cuprinde încet încet măreţia munţilor şi a pădurilor, animalele îţi oferă senzaţia de caldură şi ospitalitate iar culorile devin tot mai calde. Din pacate e greu să faci asta pe aici. Nu m-am putut simţi în largul meu, sunetele străine mi-au indus nelinişte şi crispare. E păcat că alegem sa facem asta. Totuşi, sunt locuri frumoase şi există tot timpul şi o parte buna. Ai ce privi, ai ce fotografia. Păcat, aş dori sa am mai multe laude pentru acest loc. Câteva cadre totuşi:

Postul pus la cale

În urma articolului despre vedete şi ştiri din blogosferă, redacţia dam167 a primit flori, laude, propuneri în căsătorie pentru editori şi ameninţări din partea interlopilor. Articolul de faţă a fost pus la cale pentru a se adresa unei categorii de blogări.

Există tineri care şi-au facut blog. Adică la un punct de cotitura pe firul vieţii, nişte oameni şi-au făcut blog. Şi au scris. Şi au desenat. Şi au împărtăşit. Şi au spus prietenilor. Şi prietenii au venit. Şi au văzut. Şi au aplaudat. Şi de atunci văd în continuare (şi aplaudă în continuare). Atunci cand ai un blog, iar acel blog e public există reacţii. Unii te fac prost sau deştept fară un motiv anume, alţii îţi fac sugestii, alţii te înjură şi aşa mai departe. Numai că uneori ei îţi atrag atenţia că nu faci ceva bine, că ai greşit, că ai expus fapte incorecte. Dar tu blogăr fiind, nu accepti criticile, indiferent daca sunt argumentate sau nu. Nu vrei sa te documentezi, să înveţi sau să recunoşti că ai greşit. Nu e nimic, oameni suntem, se întamplă şi la case mai mari. Ai reacţii de genul “Dar ce caută pe blogu’ meu?”; răspunsul e unul simplu: E un blog public. Mai toată lumea ajunge acolo dintr-un motiv sau altul.

Acum să trecem la lucrurile serioase. S-a scris asta:

http://www.touchofadream.info/ a fost declarat cel mai profund blog. Bancurile copi-peistuite de autoare au pătruns în sufletele tuturor românilor.

Deci, dragă touchofadream, despre tine vorbim aici. Adica despre domnişoara care posedă acest blog. Revin. Deci, dragă touchofadream, bancul este o anecdotă transmisă în general pe cale orală. Mai pe româneşte, spus(ă) prietenilor la o bere. În general are un caracter popular, cu autor necunoscut. Mai rar se întâmplă ca aceste bancuri să aparţină unui autor. Bancurile copi-peistuite de tine au fost scrise şi ele de unul sau altul pe unde au apucat, iar ochişorii tăi le-au reperat. În mod normal poţi scrie pe blogul tău aceste bancuri, dacă nu au un autor precizat, fără a preciza sursa. Daca nu le scrii, ci le copi-peistuieşti, te mustră conştinţa că ai luat ceva ce nu era “moca” şi simţi nevoia să arăţi cu degetul sursa. Ironia din fraza de mai sus nu avea legătura cu sursele de unde iei tu bancurile; ea se refera la aportul tău pe acel blog (copy+paste+publish). Nouă din zece articole erau bancuri. Nu ţi-a spus nimeni ce să scrii pe propriul blog şi nici nu ţi-a dat nimeni în cap pentru ceea ce ai scris.

Să trecem acum la partea mediatică. Dragă touchofadream, tot cu tine vorbim. Cred ca sunt în cautarea traficului cei ce au reclame pe blog. Sau cei ce îşi doresc. Nu văd pe aici reclame, tu vezi? Eu unul nici nu îmi doresc sa vad pe aşa zisul blog al meu. Nu ştiu dacă tu ai reclame pe blog; dar poate că ai şi trebuie să scrii vreo trei articole pe zi…adică să se întâmple ceva pe blog că altfel se cam retrage reclama. Asa că merg bine bancurile.

Nu în ultimul rând redacţia dam167 doreşte să vă mulţumească pentru vorbele bune şi de încurajare şi să le scoată limba celor care s-au făcut că plouă (urâcioşilor)!

P.S. Cererile în căsătorie venite de la fani încă se procesează.