Karlstejn

Este un satuc frumos si linistit in apropiere de Praga. Se poate ajunge usor cu masina, pe drumuri inguste, specifice zonelor rurale atat in Cehia cat si in alte zone ale Europei. Atractia principala e un castel medieval situat pe un deal, undeva deasupra satului. Pe drumul spre castel sunt multe terase, magazine de suveniruri, restaurante care contureaza atmosfera turistica. Surprinzator lucul e linistit si nu se simte deloc agitatia unui “targ” asa cum se intampla pe la noi pe plaiurile mioritice.

Castelul in sine nu impresioneaza prin obiecte, mobila sau alte decoratiuni ci doar face o trimitere spre alte vremuri. Cei ce gusta nostalgia si istoria acestui gen de loc, au ce vedea. Turistii ce se inghesuie pe strazile din Praga zi de zi cu cele 3 perechi de ochelari de soare si cei 30 de membri ai familiei, nu prea. A fost o experienta interesanta si daca voi mai ajunge prin partile alea, probabil voi revedea aceasta mica asezare cat si imprejurimile ei.

Moment

De fapt e o dedicatie pentru fata bruneta care a reusit sa-mi lumineze atatea dimineti. Desi de multe ori era mai incruntata ca mine (sau mai adormita) mi-a descretit mie fruntea pentru aproape toata ziua…mai ales in diminetile intunecate ale iernii.

“I knew it from the start
You would break my heart
But you still I had to play this painful part
You wrapped me ’round your itty-bitty finger
With your magic smile
You kept me hangin’ on a lovers cross a while
You put your spell on me
Took my breath away
But there was nothin’ I could do to make you stay
I’m gonna miss you
All the love I feel for you
Nothing could make me change my point of view
Oh girl
I’m gonna miss you baby
Giving all the love I feel for you
Couldn’t make you change your point of view
You’re leavin’
Now I’m sittin’ here, I’m wastin’ my time
I just don’t know what I should do

It’s a tragedy for me
To see the dream is over
And I never will forget the day we met
Girl I’m gonna miss you

Like a honey bee
You took the best of me
Now I can’t erase those memories
Like a fairy tale
You are so unreal
You left a scar that’s so hard to heal
When you had a taste of paradise
Back on earth can’t feel
As cold as ice
I’m gonna miss you
I miss you”

Punct de inflexiune

“Ajuta-ma sa fiu ce-am fost odata…si iarta-ma pentru ceea ce sunt…”

It´s gone too far to run and hide
Way too far – I´m by your side
This time I know love´s for sure
´Cause finally I can see
That you won´t go away
Yes it´s gone way too far
You´re the flame in my heart
That was once hallow and dark
And I´m never gonna turn back again
Now I´m sure
That I´m never gonna turn back again

Deva – Perfect day

Blinded by a crazy light
I fell into the darkest night
Those magic ties
The two of us
I couldn’t see it turn to dust

…

There’s no escape for the broken-hearted
There’s no return once you’ve lost your way
I say a prayer now your love’s departed
That you’ll come back to stay
Bring back the perfect day

…

Am inceput acum ceva timp sa atribui termenul “Perfect day” unor zile, situatii, senzatii sau chiar unor idei (unii dintre cei ce ma cunosc poate stiu). De data asta a fost o zi frumoasa din toate punctele de vedere. A inceput de la o iarba de un verde crud si a culminat cu cetatea Deva, toate intr-o companie foarte placuta. Un drum frumos, sinuos si fragil, dar  greu si apasator. E totusi unul din acele articole – au fost si vor mai fi – in care cuvintele se impletesc greu si haotic. In afara articolului, sunt chiar de prisos…

Titlu initial – Deva si mai departe…

Praga – Partea a 2-a

Poate din cauza asta e “Orasul de aur”…

Praga – Partea 1

“Orasul de aur”. Asa i s-ar spune. Nu sunt eu in masura sa aprob sau sa dezaprob. Un lucru e cert: e la moda! E un oras “la moda”! Ce inseamna asta? Inseamna ca TREBUIE sa-l vezi. E un oras frumos, sunt multe obiective turistice, sticla sau cristalul de Boemia reprezinta un suvenir de interesant, iti poti face fotografii singur/ singura, alaturi de prieten/prietena sau intr-un grup de prieteni pe pod, pe langa pod, dupa pod, sub pod, inspre pod, dinspre pod, in zona podului; la fel si pe vaporas, in piata, pe jos, pe sus, in masina, langa masina si lista poate continua.

Parca postul tinde sa se transforme intr-un “review” sau o dura critica la adresa celor ce vor sa-l viziteze doar pentru ca e…TARE. Nu e chiar asa. Dupa umila mea parere, ai putea spune ca sunt multe de vazut…multe de facut si de incercat. Nu are grandoarea Budapestei, nu are rafinamentul Venetiei, ii lipseste aerul placut al Barcelonei si nu are zbuciumul Berlinului. Astfel o prima impresie ar fi ca e fain…dar nimic deosebit. Nu stiu daca e chiar asa. Cred totusi ca ai nevoie de o alta atitudine decat au cei 98% din turistii care ii cauta strazile inguste; una care sa-ti permita sa simti ce e in jur atunci cand esti acolo. Nu cred ca am reusit sa intru in acea stare cat am stat acolo. Poate putinii care cititi ce scriu eu aici ati fost si ma contraziceti. poate doriti sa mergeti si suna revoltator parerea mea. Daca e cazul, exista sectiunea “Comentarii”.

Deci in concluzie, e la moda, e de aur si e ticsit de turisti. Vizitati-l totusi!

Charming Bratislava

Da, Bratislava are un farmec aparte. Pare mai rece, nu straluceste ca alte orase prin culoare, zgomot, agitatie sau popularitate. Am auzit la un moment dat langa mine “Aaaa…blocuri comuniste…”, iar mai apoi “A, uite ca au si blocuri faine”; de fapt cele faine erau cele “comuniste” vopsite in rosu si portocaliu. Pare o idee care totusi ne bantuie. De fapt sunt concepte preluate din alte parti (Rusia). Luate de bune intr-o vreme, acum (poate nici atunci) nu ofera senzatia de confort sau de obiect placut privirii, asemenea unui aparat rusesc, un proiector de exemplu, care e mare, urat, greu, dar care inca functioneaza satisfacator. Ce e rau insa si tipic romanesc, doar pentru ca nu am reusit sa facem ceva mai bun si timpul a trecut pe langa noi, aratam cu degetul spre trecut…

Totusi orasul aminteste de acelasi gri sau alb-murdar cu care am crescut si pe care am ajuns sa-l nu-l mai inghitem. Vazut dintr-un alt unghi insa, propune alte senzatii. Nu stiu daca scaldat in soare ar arata altfel, poate acoperisurile din tigla ale caselor ar da impresia unei multitudini de culori si contraste. Un lucru e insa sigur: inima orasului e calda, primitoare si linistitoare. Clinchetele paharelor invioreaza atmosfera iar chelnerii ce se invart printre terase anima cu adevarat aleile inguste. In incheiere, putina culoare:

Epistola

Era cam 0:00 si cerul devenea din nou senin. Eram langa foc, la circa 100 m de lac, la o altitudine de aproximativ 600 mdM. Stateam pe o banca facuta din 2 scanduri rezemate (simplu) pe niste pietre. Mi-am indreptat privirea spre S-E, pe o axa de cca. 15 grade fata de axa E-V. Poate a fost prima data cand nu am abordat un cadru in care sa am centrata Ursa Mare (Ursa Major). Paradoxal, era prea multa lumina in celelalte directii, lumina ce venea dinspre masinile sau scuterele altor turisti care…se simteau bine. Am ales comoditatea si am incercat cu senzorul de 10,1 MP la ISO 1600, dar tot cu un obiectiv de 50 mm f/1,8. Am avut parte de un cer interesant, luminat pe alocuri, cu nori care parca se fugareau unul pe altul pe deasupra copacilor. Un prieten ma tot intreba ce as face daca m-as fi pomenit singur pe acolo, pe un drum forestier, singurul de altfel, ce ocolea padurea si lacul. “Nu stiu”, am raspuns cu vocea tremuranda. Purul adevar e ca ne aflam undeva intr-un colt, parca izolati de mai multe gloate de petrecareti cu corturi si masini pe unde era loc. Am sa trec totusi peste asta caci nu despre asta e vorba in postul asta. Desi o zona frecventata de animale salbatice, ma indoiesc ca in mijlocul verii drumul sa mi se fi intersectat cu vreun locuitor al padurii de pini. Desi imi caut doar scuze pentru focalizarea proasta, orientarea stangace sau timpul de expunere prea lung, zgomotul si agitatia care pare sa tina cu succes louitorii de drept ai acelui loc departe de acele carari, climatul asta ma sperie mai dregaba. Mi-e dor de intunericul acela linistitor care multor oameni le inspira frica si nervozitate. Nu-mi mai e frica nici de ochii sticlosi care se vad uneori in departare si care investigheaza atent imprejurimile. Imi tot revine in minte privirea calma si totusi rece a unui lup in plina iarna.Toate povestile alea despre haita, cruzime si alte prostii spuse in oras, la masa dintr-un bar nu mai inseamna nimic. E de admirat cum pot ramane sufletele acelea atat de imperturbabile la prostia din jurul lor care le “domina” lumea. Dar asta a fost acum mult timp (16 ani). Imi lipseste oaza aceea, cetina uscata de pe jos si surasul discret al izvorului. E incredibil cum lumea se lumineaza sub stele chiar si in umbra brazilor si a cabanei. As fi vrut un diapozitiv, macar de 400. Probabil ar fi captat frumos culorile constelatiei Vanatorului si ar fi prins urma difuza a norilor, pe fundalul granulatiei specifice.  Am mai incercat totusi cateva cadre. Fara prea mult succes. Nu poti cuprinde printr-un dreptunghi incarcat cu o tensiune oarecare ceea ce uneori nu ai ochi sa vezi sau mintea deschisa sa simti. As vrea totusi…

si norii…

“Near, far, wherever you are
I believe that the heart does go on
Once more you open the door
And you’re here in my heart
And my heart will go on and on

There is some love that will not
go away

You’re here, there’s nothing I fear,
And I know that my heart will go on
We’ll stay forever this way
You are safe in my heart
And my heart will go on and on”

Pentru nostalgici

Let’s talk about love – its all were
Needin
Lets talk about us – its the air were
Breathin
Lets talk about life – I wanna know you
Lets talk about trust – and I wanna show
You
Let’s talk about love

A fost odata 3 iulie 1984

blinded by a crazy light
i fell into the darkest night.
those magic ties, the two of us,
i couldn’t see it turn to dust.

…………………………………….

Seagull carry me, over land and sea
To my own folk, thats where I want to be
Every beat of my heart
Tears me further apart
Im lost and alone in the dark
Im going home

………………………………………………………

Dancin’ in the night
tryin’ to disguise all the lies behind.
Countless empty lies
wearing a ring of ice.

………………………………………………

Out on the water it’s another world
I feel the power inside of me
The flame is here and now it has to burn
You can live but you cannot survive
And it’s something you cannot deny
To the waiting heart – this waiting heart
To the waiting heart – this waiting heart

……………………………………………………

I just stumble on my words,
And all the things I want to say,
Come out wrong,
I am lost in a dream,
But I know this is more than it seems,
I need a little help

…………………………………………………