Ar fi prea multe de zis…mai bine rezum totul la cateva cadre care mi-au placut. Cei interesati pot pune intrebari suplimentare…la unele voi putea raspunde, la altele nu. E prima data cand calitatea slaba a cadrelor nu ma deranjeaza.
You build it up and tear it down,
there’s no reason to follow you.
You left the song without a sound,
you left the story I made for you.
Softly angels bow and cry in the stillness of the night.
Never is a long time – goodbye.
No answers for the asking.
It’s a long time – goodbye.
No mercy for the aching.
It’s a long time – oh I see no light on the forsaken.
Never is a long time – goodbye.
Let’s spend the night when this dream has come to an end.
Sometimes you laugh,
sometimes you cry, and yes,
I’ve cried over you.
You’ve left me blind in paradise.
You’ve left me hungering for the touch of you.
Snow white angels run and hide in the blackness of the night.
Never is a long time…
I hit the road out of nowhere,
I had to jump in my car
And be a rider in a love game
Following the stars,
Dont need no book of wisdom,
I get no money talk at all.
She has a train going downtown,
Shes got a club on the moon
And shes telling all her secrets
In a wonderful balloon.
Oh shes the heart of the funfair,
Shes got me whistling her private tune.
And it all begins where it ends,
And shes all mine,
My magic friend.she says:
Hello, you fool,
I love you,
Cmon join the joyride,
Join the joyride.
Shes a flower,
I can paint her,
Shes a child of the sun,
Were a part of this together,
Could never turn around and run.
Dont need no fortune teller
To know where my lucky love belongs oh no.
Cos it all begins again when it ends,
And were all magic friends.
She says:
Hello, you fool,
I love you,
Cmon join the joyride,
Be a joyrider.
I take you on a skyride,
A felling like youre spellbound.
The sunshine is a lady
Who rox you like a baby.
Acest articol isi propune sa contabilizeze frustrarile adunate in articolul anterior, mai exact sublinierea lor si a posibilitatii ca acestea sa fie varsate in viitor, probabil printre randurile sau cadrele altor articole.
In primul rand eu sunt frustrat. Sunt frustrat pentru ca Zoso are un blog mult mai popular. Desigur, frustrarile se cumuleaza: blogul lui a fost discutat la TV, frustrare din punct de vedere sexual pentru ca Zoso o futea pe domnisoara de la constructii si bineinteles, ca blogul lui are un design atat de apreciat.
In al doilea rand, frustrarea lui Zoso: curbele si serpentinele.
In al treilea rand (parere strict personala) frustrarea domnisoarei de la constructii: Zoso n-o mai fute.
PS: Notiunea de frustrare are conotatie satirica. Ironia e ca prinde.
Avertisment: Acest articol contine cuvinte si/sau expresii licentioase.
In principiu articolul e o reactie la un alt articol scris de cnoscutul/celebrul/zeusul blogger Zoso. Fiecare poate avea parerea lui, poate emite idei sau pur si simplu isi poate dori ca albul sa devina negru peste noapte. In schimb maniera in care emite acest Zoso propriile sale pareri e…de domeniul penibilului. Au mai fost reactii asemenatoare chiar pe blogul sau, unde diversi sau diverse au incercat sa-i explice cum stau de fapt lucrurile.
Cei ce cititi randurile de fata poate cititi si articolul lui sau poate nu. Ca un rezumat, Zoso e satul de serpentine. Prea multe curbe domnule la drumurile astea. Sugestiv, pune si o fotografie cu Transfagarasanul ca de…daca e vorba de serpentine, transfagarasanu “ruleaza” (corespondentul argotic pentru “rulz”). Aceste serpentine sunt prea multe si prea iritante, pentru ca romanii sunt lenesi. Adica de lene au facut curba in loc de un drum drept. Inainte sa intru in miezul problemei si sa folosesc cuvinte tehnice tin sa mentionez, ca sa nu va faceti o impresie gresita despre Zoso, ca acest Zeus al blogurilor cunoaste una alta despre ingineria constructiilor. Nu are studii in domeniu dar in perioada cand umbla cu ********* (persoana care nu face obiectul acestui articol) o futea pe una de la constructii. Acestea fiind spuse, evident e oarecum familiarizat cu anumite norme de proiectare, abordari tehnice sau poate chiar principii de calcul. Domnisoara respectiva probabil a omis sa-i povesteasca despre normele specifice din cauza dorintei arzatoare sau epuizarea de dupa…actul fericirii.
Deci, stimate doamne, stimati domni, draga Zoso, drumurile sunt proiectate si executate dupa anumite norme, elaborate pe baza unor criterii (amplasament, teren de fundare, utilitate…etc.). Ca in cazul oricarei constructii, proiectarea unei rute sau a unui drum tine cont atat de aspectul structural cat si de cel economic. De exemplu solutia traversarii unui versant printr-un tunel poate fi prea costisitoare si poate dura foarte mult. Sigur, un rol determinat il are amplasamentul (una e Transfagarasanul, zona cu gnaise granitice foarte dure si alta e un deal cu caracteristici geologice de alta natura). Ar mai fi ceva…cum spunea si un alt domn la sectiunea “comentarii”, drumul urmeaza curbele de nivel; se adauga normele legate de curbe, razele acestora si asa mai departe. E la mintea cocosului sa realizezi ca nu poti “trage un drum drept” asa cum iti vine tie (solutia cu mutatul dealului e atata de puerila ca nu merita luata in serios). E adevarat ca multe drumuri au fost proiectate si executate acum cateva zeci de ani, dar au fost gandite pentru a avea o anumita utilitate. Acum se pot face altele, dar in nici un caz “indrepta” drumurile executate. De asemenea un drum precum Transfagarasanul este o lucrare inginereasca la scara mare, care ridica multe probleme, mai ales economice.
In concluzie, romani suntem. Daca avem blog, avem si o parere publica. Indiferent de cunostinte sau specializare, ne dam toti cu parerea indiferent de domeniu. Romanii sunt intotdeauna mai destepti. Zoso este un succes. Chiar si cand scrie tampenii lumea vorbeste cu sau despre el sau blogul lui. Eu am fost mai bland in comparatie cu Mircea Badea sau altii. Important e ca s-a vorbit la TV de blogul lui…nu ca l-a facut unul sau altul cu o si cu otet.
In final un sfat pentru tine, Zoso: Daca n-o mai futi pe domnisoara cu ingineria in constructii, intreab-o cum e cu drumurile, poate iti schiteaza si un profil longitudinal si niste racorduri. Probabil acum ca e satisfacuta de la atata futut i-o fi mai usor sa-ti explice cum stau de fapt lucrurile.
Visam sa vad macar o parte din culmile muntilor Tatra. Imi era greu sa-mi imaginez varfurile impunatoare. E greu (daca nu imposibil) de descris in cuvinte cat de impunatoare pot fi varfurile lor. Parca intreg cerul se opreste in fata lor. Mergeam spre Lysa Polana, la granita cu Slovacia. E unul dintre acele locuri care te lasa fara cuvinte. Fotografiile sunt facute la aproximativ 1000 mdM, in apropiere de granita.
E o deviere de la “exprimarile” mele pe blog. E totusi un articol pe care intentionez sa-l scriu de ceva vreme. E vorba despre frustrare. Frustrarea romaneasca si modul in care devenim…frustrati.
FRUSTRÁ vb. tr. a lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a păgubi;
Copyright (C) 2004-2009 DEX online (http://dexonline.ro)
Bun. Acum sa facem legatura cu trendul romanesc. Care e nou si “mult” (ca sa nu zic raspandit). Mai toti romanii, in afara de cei ce emit afirmatiile sunt frustrati. De ce? Pentru ca au frustrari. De care frustrari? Frustrari financiare, frustrari sexuale, frustrari emotionale si (probabil) altele. O multitudine de frustrari => frustrati. Ironia e ca definitia nu prea seamana cu exprimarile argotice de pe limbile romanilor, dar nici nu se leaga. Prin urmare, un om care nu-ti place (aspectul fizic, comportamentul sau tot pachetul) este un frustrat. De ce? Pai sa o luam pe firul logic: daca aspectul fizic deranjeaza, a fost privat de bun gust sau deresursele necesare pentru a-l schimba. Adica a fost privat, lipsit, pagubit…cum spune definitia. Un alt exemplu (dezbatut pe larg cateva randuri mai jos) sunt eu. Trebuie sa fiu si eu un frustrat (am o cantitate semnificativa de frustrari) de scriu cu atata insistenta despre frustrare.
Dar orice pe lumea asta trebuie sa evolueze. Devine plictisitor sa fie numai oameni frustrati. Astfel devin si caini frustrati (Elena stie mai bine), probabil si alte animale de care nu stiu eu. Sau, in lipsa unui animal de companie, poti avea un blog frustrat, dupa cum se lauda o alta doamna/domnisoara. Poate nu e asa de grav. Daca imi permiteti o parere, cred ca acel caine frustrat de care povestea Elena, are nevoie de un blog, pe care sa-si verse frustrarile, asa cum fac eu.
Au trecut cateva randuri si este “cu cateva randuri mai jos”. Asa ca imi voi continua ideea. Daca tot scriu photo acolo sus cu atata determinare, e frumos ca fiecare articol sa contina si o fotografie. Uite-o:
Fotografia e facuta la Paralela 45, in apropiere de Anina. Dupa cum poate observa orice om ce isi poate folosi ochii, e groaznica. Am folosit un Canon 40D cu obiectiv Canon EF-S 17-55 f/2.8 IS+filtru de polarizare circulara. Deci fotograful a fost de vina. Mi-a parut rau sa vad ca am reusit numai atat intr-un loc asa frumos. Deci frustrat nu? Adica m-a frustrat…natura sau aparatul Adica am fost privat de o fotografie de calitate si un sentiment de implinire. Si acum imi vars frustrarile aici! Deci frustrat, nu dezamagit, iritat, suparat, resemnat, intristat. Frustrat.
Un gand pentru cei ce citesc articolul si pentru cei ce ar trebui sa-l citeasca:
Incercam sa lasam snobismul? Ne chinuim sa nu mai folosim exprimarile celor pe care ii facem prosti si inculti? Daca nu, NICIO paguba…viata merge inainte.
Topografia terorii (Topography of terror) este in prezent o expozitie ce prezinta intregul regim nazist, atat ascensiunea cat si declinul. In primavara anului 2010 va fi terminata cladirea ce va gazdui aceasta expozitie, prezentata acum in aer liber imediat langa noua constructie, ridicata in locul sediului SS. Expozitia amintita consta in panouri cu texte si fotografii din acea perioada. In cele 2 fotografii de mai jos sunt generali SS (Schutzstaffel) respectiv Berlinul in 1947.
Am oscilat intre a scrie si a nu scrie un articol legat de acest subiect. Constiinta parca imi spunea sa nu-l scriu. A fost o dezbatere undeva inauntru…unde acel procent peste 50% a decis. De fapt faimosul citat al lui George Santayana, “He who forgets history is doomed to repeat it”, a fost acel 1%.
E greu…e greu de imaginat ce a fost intre gardurile de sarma ghimpata, printre cladirile din caramida ale actualului muzeu, chiar pe sub poarta cu celebrul mesaj “Albrei nach frei”. E una cand scrii un articol despre un oras pe care l-ai vizitat, arati cateva fotografii de acolo si concluzionezi cu nonsalanta daca e frumos, urat sau atribui alte adjective si alta cand scrii despre un loc despre care nu ar trebui sa spui cu mandrie ca l-ai vizitat. E greu de imaginat ce a vazut micutul oras Oświęcim (ulterior Auschwitz dupa intrarea armatei germane in Polonia). Sunt mult prea mic si prea detasat ca sa-mi permit sa scriu mai multe.Nu e un loc pe care ar trebui sa-l aveti ca destinatie turistica. E un loc urat. E totusi o pata neagra ce nu trebuie uitata. Din pacate crime impotriva umanitatii au fost, sunt si vor mai fi. Cei ce simtiti nevoia sa vizitati Oświęcim, vizitati-l. Am sa pun totusi si 2 fotografii…aveam de gand sa pun mai multe, dar m-am razgandit. Se pot vedea de asemenea in documentarele ce vand DVD-uri si care ruleaza la diverse canale in toata lumea.
Si in final cateva ganduri…
Dupa cum ziceam, nu e un loc frumos…nu-l vizitati doar pentru a spune ca l-ati vizitat. Daca il vizitati, nu faceti pe profunzii (cum poate par eu prin articolul de fata) si fiti modesti, umili si tacuti. Tineti pentru voi trairile, sentimentele si tristetea. Lacrimile sau strigatele voastre nu alina suferinta nimanui. Totusi, incercand sa conturati o imagine a celor ce bantuiau odata acele locuri veti varsa o lacrima…nu acolo, ci seara, dupa ce puneti capul pe perna moale.
